Am coborât scările. Mi-am dat jos pantofii cu toc (aveam picioarele obosite) și m-am așezat pe ponton cu sticla de Redd’s Cranberry lângă mine. Cimentul era rece şi mai erau şi multe pietricele care mă zgâriau prin materialul subțire al rochiei. Dar nu mă deranja.
Era liniște. Nicio mașină nu circula pe A1. Mall-ul era închis. Argeșul susura melodios. Stelele erau sus pe cer, și mă priveau împreună cu luna. Am deschis sticla și am ridicat-o spre ele – am închinat un toast, caci doar ele mă înțeleg. Am luat o înghițitură zdravănă – de ce naiba nu mi-am luat ceva mai tare?
Priveam Argeșul cum se mișca lin. Nu, nu doream să mă arunc – voiam să vorbesc cu el și-atât.
Am m-ai luat o gură de bere şi apoi mi-am început discursul:
De ce nu mi-a spus nimeni că iubirea uneori e dulce precum siropul de muguri de…
Vezi articolul original 299 de cuvinte mai mult
