străduţa mea de iluzii
Fotografie de Ignacio Palu00e9s pe Pexels.com Sunt 30 de pași între noi. Știau asta pentru că m-am tot învârtit prin cameră înainte să vină. Nu știu de ce profesorul Toma m-a invitat să particip la acest proiect. E pentru prima oară când particip la o acțiune de o asemenea amploare și, mai are loc și-ntr-un …
sursa foto: pexels.com Amar... ce ciudat spun spaniolii „a iubi”. E parcă toată zeama acelor cireșe negre, cărnoase pe care tu le devorezi în iunie s-ar fi scurs în acest verb. Și totuși... știu ei ce știu: amar e amar, e un spin înfipt în suflet când tu lipsești un minut o oră o zi …
sursa foto: pinterest Scrisul a fost întotdeauna mai mult decât o pasiune, un hobby, o îndeletnicire. De când i-am descoperit magia, a devenit parte integrantă din ființa mea. Eu vin la pachet cu scrisul meu. Suntem precum o moleculă de cafeină: indivizibili. Scrisul mi-a fost cămin, alinare, bucurie, amar, hotar... Mi-a fost tot și încă …
Azi e vineri. Toropeala e atât de mare încât mă mir cum de laptopul nu se topește precum ceasurile din tabloul lui Dali în timp ce scriu. Încă lucrez, iar căldura asta nu face altceva decât să îmi accentueze letargia. Ce îmi mai dă câte un zvâc e concursul. De fapt, așteptarea rezultatelor. De care …
Uneori mi-ar plăcea la nebunie și am încrederea în sine orbească și prostească a unora. Și ce să mai zic de autosuficiență? Aș fi publicat deja 3 romane și un volum de proză scurtă - minim, zic! Dar, nu! Eu sufăr de boala perfecționismului! Nimic nu îmi convine, totul e perfectibil, mai ales scrisul. Nu …
Continuă lectura "Gândul zilei 8.08.2020 Tot despre scris, dar și despre documentare"
Azi mi-am deschis fereastra larg. Să intre aerul. Și gânguritul porumbeilor. Am ridicat capacul laptopului și am început să scriu. De ceva timp, cam de luni, cuvintele mă ascultă din nou. Se așează frumos, ordonat și ce-mi iese din ele îmi amintesc de Amy Winehouse, de Lana del Rey, de Miley când are zile bune, …
