Alma · Poveştile mele

Alma – Partea IV – 20. Fericirea

Oare există fericire mai mare decât cea pe care o simt? După atâția ani sunt în sfârșit cu Cezar! Suntem împreună, aşa cum ar fi trebuit să fim întotdeauna… Sau poate a trebuit să treacă tot acest timp pentru a realiza câtă nevoie avem unul de celălat. Ma bucur să văd că s-a schimbat în bine, dar în același timp e la fel… inima încă îmi bate tare când îl văd… Deși am pus suflet în toate relațiile, el e singurul pe care l-am iubit cu adevărat… singurul! Şi iată acum prietenele mele mă ajută să îmi pun rochia de mireasă pentru a mă căsători cu el… în sfârșit! Zâmbesc şi plâng în același timp, ce ciudat, şi ce căldură simt în mine!

–          Radiezi de fericire… în sfârșit te măriți si tu, şi cine e mai potrivit pentru tine decât Cezar! Îmi spune Ada, iar Ramona o aproba zâmbind.

***

–          Iubire!!! Au ieşit 2 liniuțe, ştii ce înseamna asta?

–          2?????????

–          Da, 2!!!

Cezar o îmbrățișă. Amândoi erau în culmea fericirii. Nu își puteau dori nimic mai mult.

***

–          Am să vă dau o veste! Domnule Mateescu, mai bine luați loc. Le spuse medicul.

–          Da, spuneți! Zise Cezar

–          Ei bine, veți avea gemeni!

–          Gemeni?! Cezar simți că îl ia cu leșin

–          Exact cum mi-am dorit din totdeauna. Spuse Alma zâmbind!

Sfârşit!

Anunțuri

2 gânduri despre „Alma – Partea IV – 20. Fericirea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s