Gânduri scrise · Jurnal

DN73

Seara cade.  Încă se mai vede o dungă roz, dar e subțire, restul cerului e colorat în nuanțe degrade de albastru. Locul soarelui a fost luat de un felinar. Privesc pe geamul camerei mele, care dă spre strada din spatele blocului. În spatele blocului sunt case; dincolo de case – câmp, dincolo de câmp – râul, dincolo de râu iarăși câmp, iar pe lângă câmp se întinde DN73. Parca îl văd puțin, văd şi dealurile ce îl însoțesc… Privesc în direcția în care știu că DN73 mă duce la tine, dar văd decât nişte lumini.

Peste râu e un pod de cale ferată, parcă am mai povestit aici. Trenul trece iarăși, dinspre București spre orașul tău. Aud locomotiva, iar mi se pare că bocește…

Aş porni spre tine. La mine în oraș nu e gară. Aş lua o mașină, dar sigur pe DN73 vor fi bariere: bariere fizice din cauza trenului, bariere psihice (mai ales la jumătatea drumului e una) şi, nu în ultimul rând, amintiri presărate în locul gropilor. Iar eu nu mai am chef şi răbdare (şi nici nu văd rostul) să le înfrunt!

Anunțuri

11 gânduri despre „DN73

            1. Nu, deloc! fac meditaţii la engleză cu un puşti de 11 ani şi îi povesteam că pe vremea când aveam eu 11 ani nu aveau toţi mobile, nici net şi se uita la mine ca la Wilma Flinstone (să nu zic Fred, că nu ne potrivim nici la gen nici la dimensiuni)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s