Când a iubi e prea puţin · Poveştile mele

Când a iubi e prea puţin III

George ajunse la birou la 8 și un sfert. Întârziase 15 minute, nu era mult. Nici nu se așeză bine, ca secretara îl anunță că „șeful”, vrea sa-l vadă.

– Ma bucur că ai ajuns, Georgică! Credeam că nu vii, tocmai azi! îi spuse Vladimir Ionescu, cu un zâmbet ironic, ca de obicei.
– A, nu domnu’ Ionescu, nu puteam să nu vin!
– Da, și astăzi va veni și președinta. În sfârșit o s-o cunoști!
– Da, abia aștept!

***

George îi spuse secretarei să-i comande ceva de mâncare. Intre timp începu să se gândească la Maria, dar nu la noaptea petrecută cu ea. Erau prea multe coincidenţe… firma de care nu se ocupa pentru că nu se descurca la afaceri, de dimineață a sunat-o un domn Vladimir, amândoi trebuiau să participe la o întâlnire cu directori… După ce termină de mâncat sandvișul  își aminti că avea telefonul mobil închis. Îl deschise și forma un număr.

– Ce face iubita mea? întrebă el, foarte entuziasmat.
– Bine! se auzi o voce de femeie nervoasă. Unde ai fost aseară?
– Iubita, nu fi paranoică, am fost la meci cu vărmiu’, știi doar și după ne-am îmbătat, și n-am mai venit acasă, să nu mă vezi aşa… că după nu mă mai iei de bărbat!
– Să te cred, să nu te cred… bine te cred!
– Aşa te vreau, iubita. Acum te las, am treaba, te pup!
– Şi eu!

***

Ora 11 sosi destul de repede. Toţi directorii intrară în sala de ședințe, se așezară la locurile stabilite. Vladimir Ionescu o aștepta pe Maria în fata ușilor. De îndată ce aceasta sosi, o salută politicos și deschise ușile, o pofti înăuntru și el intră după ea.

– Buna ziua domnilor, zise ea bărbaților ce se ridicaseră să o salute …Dar, luați loc, vă rog!

În acea clipa îl zări pe George.

– Domnul Vladimir, cine este noul director de IT?
– Acela, cu cămașă albastră. Georgică, în picioare mă,  răspunse Vladimir cu același ton ca de obicei.

Toţi râseră. George se ridică și o salută din nou. Pe parcursul ședinței cei doi se făcură că nu se cunosc.

La final, Maria îi spuse lui Vladimir Ionescu că vrea să vorbească cu el. Acesta o pofti într-un birou elegant, cu pereții crem, mobilă din lemn masiv, scaune tapițate cu piele neagră, fără tablouri și ornamente, simplu, dar elegant și opulent, exact cum îl lăsase tatăl Mariei, doar că lipseau pozele de familie de pe birou, Vladimir Ionescu nu mai avea familie, sau cel puțin aşa considera, soția îl părăsise acum 20 de ani împreună cu fiica, de atunci trăise singur, muncind ca director adjunct la firma până când Maria l-a numit director, în locul ei. Vladimir o considera pe Maria ca o fiică, o știa de când se născuse, fiind un bun prieten al familiei, criticându-i totdeauna pe bunicii ei pentru  stricteţea pe care i-au impus-o , însă întotdeauna vorbea cu ea utilizând apelativul „domnișoară”, din respect, pentru bunicii ei datorită cărora el strânsese mica sa avere care urma sa ajungă donație pentru orfelinat, în clipa în care el va deceda.

– Ce n-ați înțeles? Nu s-a vorbit în franceza nu?

Maria zâmbi.

– Nu, după atâția ani am început să mai înțeleg şi eu câte ceva.
– A, știu… am văzut cum îl priveați pe tipul cel nou, Georgică… da, frumușel băiat….

Vladimir stătea lângă ea, nu la birou, cum obișnuia să stea când primea vreo vizita. O luă de mână  și o privi ca un tata.

– Uite ce e… eu vă cunosc de când nici nu erați, am fost ca parte din familie, şi încă sunt, dar vă respect, căci dacă nu ar fi fost ai dumneavoastră eu n-aş fi fost ceea ce sunt acum. De aceea îmi permit să ăa dau un sfat: mai bine nu puneți ochii pe George Simion, e un… scuzați expresia, dar numai asta îmi vine în minte, știți că nu-mi plac neologismele, prefer să vorbesc românește, e un curvar, și pe deasupra o să se însoare acum, la începutul lui septembrie, cu o fătucă de la el de la ţară… dar Asta nu înseamnă că nu a mai avut aventuri sau că nu va mai avea, bărbații ca el nu se potolesc niciodată…

Maria începu să plângă…

***

Intre timp, în biroul lui George.
– …ar trebui s-o vezi vere, e aşa frumoasă, ca un înger. Pur și simplu radiază, emite o căldură aparte… bunătate, nu știu cum să-ți zic, e perfectă și pe dinafara și pe dinăuntru!
– O iubești? După 2 zile… incredibil, vere te știu de 30 de ani și niciodată n-ai vorbit aşa despre o fată, sigur o iubești!
– Da, dar n-are cum să nu-ți ajung la inimă. Dragostea e ceva imprevizibil, nu știi când, nu știi cum apare… nu știi de ce. Sunt într-o mare încurcătură vere, nu mă așteptam ca ea să fie proprietara aici. Dacă afla nu doar că-mi pierd slujba, ci o pierd și pe ea…
– Mare încurcătură vere… dacă nu era Margareta asta aşa de proasta, dacă accepta când i-ai spus că mai bine face avort… dar ea nu… ea de fapt vrea sa fie o doamnă de oraș.”
– Da, ai dreptate vere, însă mai presus de ambiția ei, Margareta mă iubește de când eram mici, nu pot să o învinovățesc… e ciudat: Maria e bună, frumoasa, inteligentă, lipsită de interese, are totul, dar nu profită de averea ei… iar Margareta e ambițioasă,  cu un liceu terminat cu chiu cu vai și însărcinată în 7 luni… amândouă mă iubesc, Maria poate mai puțin pentru că e cam devreme.... iar Margareta jumate mă iubește, jumate vrea să-și schimbe viaţa, dar e vorba și de copil… de băiatu’ meu.
– Complicat vere… și problema e că tu o iubești pe Maria,dar o iubești acum, te cunosc eu…
– Nu… crede-mă că o s-o iubesc mereu!
– Oare?

Conversația celor 2 fu întreruptă de secretara care intră în biroul lui George.

– Domnu’, mă scuzați, dar e urgent să vă duceți în birou la domnul Vladimir!
– Bine, imediat!
– Vere tre’ să plec, ce-o fi o fi!

George intră în biroul lui Vladimir. Deschise ușor ușa. O privi pe Maria care stătea la birou, cu ochii roșii și umezi. Vladimir stătea în picioare, în dreapta fetei, li privea disprețuitor, și avea și de ce, Maria îi povestise în mare ce se întâmplase.

– Bine mă, Georgică… te înțeleg, ești bărbat, domnișoara Maria e frumoasă… da e ultima fată de care îți permit să te atingi!
– Domnu’ Vladimir… eu…
– Să nu te aud!

George o privi pe Maria, care tăcuse tot timpul. Îl privi tristă, răsufla și-l privi în ochi.

– Ești concediat!

George ieși. Își strângea lucrurile. Începu să plângă… îi părea rău mai mult pentru Maria, decât pentru slujba. O iubise din prima clipă în care a văzut-o, în parc, pe bancă, contemplând stelele… Se așeză pe birou, cu ochii în lacrimi, se gândea la Maria, la noaptea trecută.

Uşa se deschise. Maria păși ușor. Îl privi cu ochii în lacrimi, George se ridică, vru să o ia în brate, ea îl respinse. Îi dădu o palmă.
– Ești un nemernic!
– Dar te iubesc!
– Ma iubești?
– Da, te iubesc, din prima clipă! Dar nu înțeleg de ce ai venit acum, când în sfârșit urma să mă așez la casa mea… De ce, nu puteai sa stai acolo, în umbră? De ce?

Maria începu să plângă. De data asta îl lasă pe George să o ia în brate.

– Te iubesc! îi spuse George
– Dar nu e de ajuns să mă iubești, asta dacă mă iubeşti!  Nu e de ajuns să mă iubești, între noi nu pot fi minciuni și nici alte persoane!

Maria ieşi repde din birou. Vladimir o aştepta.
– Şi ce fac acum? Ce?
– Îl uitați! De ce nu plecați într-o vacanţă, departe?
-Da… să plec, asta trebuie, să plec! Dar unde, și singură?
– Duceți-vă în Franța, la Paris, acolo vă simțiți în largul dumneavoastră. Aş veni și eu, dar v-aş plictisi, eu sunt bătrân… de ce n-o luați pe prietena aia, țigăncușa aia frumoasă?
– Carmen, da… ar fi încântată!

Vladimir o duse pana acasă pe Maria. Carmen deja o aștepta în faţa ușii ei. O pofti înauntru și ii povesti cum bărbatul ce părea ideal… nu era aşa ideal. Îi propuse să plece cu ea la Paris, și acceptă. Seara o prinse stand în pat, ascultând muzică. Adormi cu muzica pornită. Se gândea la George, niciodată nu simțise ceea ce simțea pentru el, dar trebuia să și-l scoată din cap.

Anunțuri

2 gânduri despre „Când a iubi e prea puţin III

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s