Când a iubi e prea puţin · Poveştile mele

Când a iubi e prea puţin IV

….Soarele bătea ușor în geam, însă nu mai era la fel de puternic. Toamna venea, natura încă nu murise, dar nu mai avea mult. Razele slăbite pătrundeau în camera lui George. Se trezi auzind soneria. Deschise ușa. Era Margareta. George o pofti înauntru. Parcă regreta, ar fi preferat să fie Maria, nu fata aceea cu părul scurt și negru, ochi căprui, de statură medie și care era evident că e însărcinată, copilul era singurul lucru care îl lega de ea și singurul lucru care îl despărțea de Maria. Îi povesti că fusese dat afară, însă aceasta în loc să-l sprijine îi spuse pe un ton de poruncă: „Şi ce mai stai, caută-ţi de lucru”, era o fire autoritara, deși îl iubea pe George, mai presus de iubirea asta dorea să nu mai fie o fată de la ţară, dar fără să miște un deget.

George se duse în bucătărie și își sună fosta secretară. Întrebă de Maria și aceasta îi spuse că l-a auzit pe Vladimir că va pleca într-o călătorie. Îi spuse Margaretei că se va întoarce în curând. Se urcă în mașină. Conduse ca un nebun pană la blocul în care locuia Maria. Realiză că nu știe apartamentul, dar se gândi să aștepte, poate nu plecase aşa de dimineață. Şi într-adevăr, Maria nu plecase. Își pregătea bagajele împreună cu Carmen. Îl văzu pe geam.

– Uite-l! Ce-o mai vrea!
– Cred că te așteaptă…
– N-are decât!

(după 20 de minute)
– Nu crezi că mai bine ma duc jos şi-i spun să plece?
– Da, du-te! Te rog!

Carmen coborî în grabă scările. Era nervoasă pe acel străin care îi făcuse rău celei pe care o considera sora sa.

– Buna ziua. Locuiți aici! o întrebă George
– Da, răspunse Carmen. Cu ce vă pot ajuta?
– O caut pe domnișoara Maria Anghel. O cunoașteți?
– Sigur, cine n-o cunoaște pe Maria. E un înger de fată, are absolut toate calitățile, toți o iubim. Dumneavoastră nu?
– Da…
– Serios?!
– Da, ce vă mira?
– Aşa este! răspunse Carmen, părăsind tonul ușor agresiv pe care îl abordase, vrând să pară ceva mai amabilă. Îl privi pe George și observă că avea o umbră de tristețe în ochii săi albaștrii.
– Până la urmă ce treaba aveți cu Maria?
– Păi trebuie să vorbesc cu ea, e ceva personal și n-am îndrăznit să o sun, aşa că am venit până aici, dar nu știu apartamentul. Mă puteți ajuta?
– Îmi pare rău Maria a plecat aseară într-o călătorie.
– Şi știți când se întoarce?
– Nu. Probabil aproape de începerea noului an școlar, știți, e profesoară.
– Da. Puteți să-i spuneți, vă rog, că a cautat-o George și că o rog să mă sune?
– Desigur!
– Va mulțumesc!
– Pentru nimic!

George se urcă în mașină și plecă. Carmen duse până la un magazin din apropiere, dar nu cumpără nimic, apoi se întoarse în grabă la Maria.

– Şi ce mai vroia?
– Nu știu, dar să-l vezi, vorbea aşa, cu regret… poate te iubește până la urmă…
– Nu mai contează!
– A, da…
– Da! Eu nu sunt făcuta pentru iubire, nu vezi, fuge de mine, de parcă i-aş fi făcut vreo greșeală. Şi eu nu i-am făcut nimic… doar o caut de când mă știu!
– Dar de ce nu lupți?
– De ce să lupt… nu vezi, e o cauză pierdută, nu mă pot pune cu un copil!
– Hai mă, în ziua de azi câte mame nu sunt singure? Câți părinți nu sunt divorțați?
– Lasă… mai bine spune-mi cum de te-a lăsat iubițelul să pleci fără el?
– Pai, i-am spus ca ai nevoie de mine. Şi cum are încredere în mine, m-a lăsat! Oricum 3 săptămâni trec repede…
– Da, aşa e …

Anunțuri

2 gânduri despre „Când a iubi e prea puţin IV

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s