Biblioteca de pe Străduţă · La plimbare pe străduţă

Biblioteca de pe străduţa mea: Jurnal de lectură (ianuarie-februarie 2014)

library6Știu că am întrerupt firul poveştii, dar sper că nu vă suparăți! Ieri, am avut ceva treabă şi nu am avut răbdarea necesară să iau la puricat capitolul care trebuia postat şi să îi pun diacritice (şi cum am fost şi plecată aproape toată ziua m-am gândit să testez în sfârşit „butonul” de programare şi am ales o poezioară mai veche pe care am găsit-o într-un folder), iar azi, vă poftesc la inaugurarea bibliotecii de pe străduța mea. M-am gândit să îmi îmbin pasiunea pentru scris cu cea pentru citit, astfel, la finalul fiecărei luni voi publica un jurnal de lectură: o listă cu cărțile pe care le-am citit și o scurtă descriere a lor (ce mi-a plăcut, ce nu mi-a plăcut, fără a vrea ca acestea să fie considerate recenzii), bineînțeles, nu voi uita nici cărțile pe care le-am citit anterior – despre acestea voi scrie pe parcurs. Sper să vă placă!

Cum în ultimele 2 luni am avut destul timp, iată cărțile citite în ianuarie și februarie:

Dan Puric: Fii demn – eh, nu prea știu ce să spun despre cărțile domnului Puric (am încercat să citesc primele două cărți: Cine suntem şi Despre omul frumos, dar nu am izbutit să le termin), sunt unele povestioare/eseuri/fragmente de interviuri care mi-au plăcut și chiar m-au mișcat, amintirile autorului sunt și ele foarte interesante (cele din copilărie, mai ales, sunt savuroase) dar nu prea e genul meu, cred, prea mult se pune accent pe martirii ţării și pe credință, lucruri importante, dar pur și simplu nu prea au fost genul meu de cărți. Fii demn, mi-a plăcut ceva mai mult (din moment ce e singura pe care am și terminat-o) mai ales datorită faptului că erau prezentate multe întâmplări din viata autorului, dar și unele povesti cu tâlc m-au impresionat (mai ales cea a puiului de găină scăpat de la crescătorie și cea a orașului rămas fără electricitate).

Aurora Liiceanu: Dincolo de rău, dincoace de bine. Despre iubire; Prin perdea; Cuvinte încrucișate; Patru femei, patru povesti – aici am mai multe de spus, chiar am făcut o pasiune pentru Aurora Liiceanu, pentru modul ei de a scrie – clar, concis, pe înțeles, de fapt, ea nu e scriitoare, ci psiholog, astfel, cărțile ei sunt presărate cu tot felul de însemnări psihologice pe înțelesul tuturor. Am multe de spus despre cărțile ei (vor mai urma și altele cu siguranță) aşa că le voi lua una cate una în ordinea în care le-am citit:

Dincolo de rău, dincoace de bine. Despre iubire – o carte scrisă în colaborare cu Alice Năstase. O carte superbă (mai bine spus) mai ales pentru cititoare, bărbații nu știu cât de mult ar înţelege-o. Alice Năstase are un mod de scriere mai jucăuș, apelând uneori la amintiri, în vreme ce Aurora Liiceanu este ceva mai analitică și filozofează asupra temei abordate, intrând în teoria sentimentelor (fără a folosi totuși termeni care nu ar fi pe înțelesul persoanelor fără o pregătire psihologică). O carte de iubit şi din care ai ce învăţa!

Prin Perdea –o carte autobiografică. Autoarea prezintă anumite momente din viaţa ei (nașterea şi copilăria fiului, perioada comunistă când lucra la Suveica pe un post de muncitor necalificat după afacerea „Meditaţia transcendentală”, anii de dupa 1989, experienţe din televiziune, prietenii). Bineînțeles, rememorarea acestor întâmplări este de fiecare dată însoţită de consideraţii psihologice referitoare la tema abordată.

Cuvinte încrucișate – reprezintă o analiză a psihicului uman. În prima parte, autoarea dezvăluie schimbările dramatice ce pot fi cauzate în viețile noastre de „amănuntul biografic” (acea întâmplare care determină o schimbare în viaţa noastră), adesea trasând paralele între destinele unor personaje faimoase care au trăit însă în perioade diferite sau pur și simplu prezintă detalii din viețile unor personaje fascinante precum Marie Leon Bonaparte (sau prințesa frigidă cum o numește autoarea). În partea a 2-a sunt prezentate poveşti despre răzbunarea și trădarea în dragoste sau despre relațiile dintre persoane cu temperamente diferite. Personal, partea 1 mi se pare mai reușită decât partea 2 (deși și aceasta are farmecul ei).

Patru femei, patru poveşti – reunește 4 biografii ale unor femei excepționale: Coco Chanel, Elisaveta Bagreana – poetă din Bulgaria, laureată a Premiului Nobel, Cecilia Cuţescu-Storck – pictoriță, prima femeie profesor într-o academie națională de arte din Europa, și Lee Miller, celebru fotomodel devenit fotograf de război. Aceste femei, după cum spune autoarea în introducere, se definesc „prin viata lor, prin ceea ce au dorit ele nemăsurat de mult. Ceva care sa fie ca niște sindroame.” Aceste “sindroame” sunt: puterea, iubirea, banii și aventura. Am citit-o foarte interesata si foarte rapid – în 3 zile  (datorită curiozității pe care am avut-o întotdeauna faţă de viaţa femeilor celebre, dacă m-aţi întreba care mi-a plăcut cel mai mult nu ştiu pe care aş alege-o, fiecare are ceva interesant în ea!).

Elizabeth Gilbert: Mănâncă. Roagă-te. Iubește – o carte care mi-a rămas în suflet. Am devorat-o la propriu. Călătoria de redescoperire (și reinventare, aş spune eu) a autoarei prin 3 tari (care toate încep cu I: Italia, India și Indonezia !!!) este una fascinantă și plină de tâlc. Atât vă spun: nu vă uitați la film mai întâi, citiți cartea, sunt multe lucruri scoase (deși și filmul e bunicel, nu puteau fi redate în el toate trăirile interioare ale autoarei). O carte pe care o recomand tuturor celor care vor sa se reinventeze şi nu numai!

Frederic Beigbeder: Dragostea durează 3 ani – o carte care, din câte am aflat din unul din ultimele capitole, face parte dintr-o trilogie, totuși, te prinzi de acțiune și fără să citești cărțile anterioare. Tonul în care este relatată povestea este unul cinic. La început nu prea îmi plăcea personajul principal, dar cu timpul mi-a câștigat puţin  simpatia (în ciuda depresiilor, și a ideilor care nu le-am împărtășit întotdeauna)… Totuși, trebuie să recunosc că este un personaj extrem de sincer! Pe lângă iubire și relația anterioară și cea actuală, autorul-narator tratează și probleme ale societății moderne: căsătoria, sexul, viaţa în societatea modernă în general. Cartea nu prea pare să aibă un subiect clar, în prima parte, totul e un talmeș-balmeș, iar spre final totul devine o confesiune. Ceva ce mi-a plăcut în mod special a fost scena din ultimul capitol în care naratorul declară că nu este Marc Marronier, ci Frederic Beigbeder! Totuși, nu recomand cartea celor pudici, sunt și câteva scene porno!

Mihaela Rădulescu: Întreabă-mă orice – a doua carte de Mihaela Rădulescu pe care am citit-o (dupa Nişte răspunsuri, Despre lucruri simple va urma când o voi gasi la bibliotecă). La fel ca prima, am citit-o plină de interes. Temele (relaţiile dintre oameni, societatea, sexul) sunt tratate cu inteligenţă, iar fiecare poveste sau eseu este urmat(ă) de o serie de intrebari care te fac să meditezi (şi uneori să te gândeşti ce vede la tăntălăul de Dani). O carte „de pus în gând”!

Eric Emmanuel Schmidtt: Cea mai frumoasă carte din lume (si alte povestiri) – Cum mi-am petrecut aşa-numita zi a îndrăgostiţilor? Citind Cea mai frumoasă carte din lume: o colecție de 8 poveşti de iubire, fiecare reprezentând fațete diferite ale iubirii. Unele m-au uimit, altele m-au înduioșat, altele m-au amuzat… dar în mod cert toate m-au captivat… nu e de mirare, deci, că am citit pe nerăsuflate toată cartea într-o zi! Ce mai e de spus… a da, una din povesti are și un film (Oddette Toulemonde) și, spre deosebire de alte filme, de data aceasta, autorul a scris mai întâi scenariul și a regizat filmul, iar apoi a scris nuvela (de fapt în pauzele de pe platou a scris celelalte nuvele din carte și a regăsit pasiunea pentru scris din adolescenţă, după cum însuși mărturisește). O carte de citit și recitit, după părerea mea!

Irvin D. Yalom: Minciuni pe canapea – o carte care m-a prins mai greu decât altele (unele cărți mă prind de la prima pagină) dar care, până la final m-a cucerit total, acțiunea este foarte interesantă (citeam până îmi oboseau ochii, făceam 5 minute de pauză şi apoi iarăşi puneam mâna pe carte), autorul (renumit psihoterapeut și profesor universitar) are un dar de a povesti totul într-un mod natural, direct, fără artificii și înflorituri (uneori, mai apar și expresii mai „colorate” care nu fac altceva decât să facă povestea și mai savuroasă și veridică – chiar şi mie îmi mai scapă câte una).  Cartea începe cu un prolog în care se prezintă faptele care l-au determinat pe tânărul Ernest Lash să se dedice psihanalizei în detrimentul psihofarmacologiei: directorul departamentului de care aparținea îi încredințase un mandat temporar în comitetul de etică medicală. Primul său caz investigat a fost cel al unui psihanalist bătrân care s-a implicat într-o relație sexuală cu o pacientă mult mai tânără. Povestea bătrânului (una foarte spumoasă de altfel) l-a cucerit pe tânăr şi l-a făcut să mediteze asupra viitorului său profesional. Ani mai târziu, Ernest se ocupă de cazul lui Justin – un bărbat care își dorea să divorțeze de soția sa, dar nu putea acesta fiind sub controlul ei. Când în sfârşit acesta reușește să îi ceară divorțul (dar nu din pricina terapiei, ci din pricina unei amante), Carol (soția) se gândește că vina îi aparține lui Ernest și atunci născocește un plan să îl seducă (dându-se drept o pacientă) și apoi să îl acuze de abuz sexual. Însă, terapia va avea efecte nebănuite asupra ei. De asemenea, mai este prezentată și povestea lui Marshal (îndrumătorul lui Ernest) un psihanalist de succes dar obsedat de bani și de dobândirea unei poziții sociale care ajunge să fie escrocat de un pacient fals. Cum au reușit totusi acești experți în comportament uman să fie păcaliți? Explicația ne este dată de Carol: „psihiatrii sunt printre cei mai creduli oameni. Vreau să zic, în fond, sunt obișnuiți ca pacienții să le spună adevărul- oamenii îi plătesc să le asculte poveștile”. Cartea reprezintă o incursiune interesantă în psihicul uman şi ne arată cât de vulnerabili suntem cu toţii. O recomand cu drag!

Anunțuri

4 gânduri despre „Biblioteca de pe străduţa mea: Jurnal de lectură (ianuarie-februarie 2014)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s