Gânduri scrise · Vise Şi Oglinzi

Despre bube

are-corpul-acoperit-de-bube-si-plagi-imaginile-postate-pe-twitter-cu-diva-care-a-socat-lumea-132502De la o vreme invidiez copii mici. Ei cad. Se lovesc. Plâng 5 minute. Vine mama şi-i împacă sau îi muștruluiește puțin, iar ei, în ambele cazuri, se ridică și se duc din nou la joacă de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Cu timpul, buba prinde coajă. Apoi, când dă semne de vindecare, copilul, deși nu are voie, ia el singur coaja.

Noi cum de ne-am pierdut aceasta abilitate? Desigur, de la o vârstă nu se mai cade să alergi ca descreieratul/descreierata sau saă te joci. Dar, există și alte căzături, cele sufletești, care produc, de asemenea, bube sufletești. Iubiri eșuate, realități dureroase, pierderi de orice natură, neîmpliniri pe plan profesional sau sentimental – iată căzăturile oamenilor mari. La noi de ce nu e asa de ușor?

Ce s-a întâmplat cu „trece până te măriți”? Cine ne mai spune după un anumit prag că va trece, cândva, în viitor, gen „trece pana când ai servici/copii/nepoți/până te pensionezi”? De curând, am realizat (citind o carte despre care vă voi povesti în Jurnalul de lectură de luna aceasta) ce valoare avea „trece pana te măriți” asupra copilului-eu [desigur, mă vedeam deja măritată la cei 24 de ani pe care-i voi împlini luna viitoare (dar, cu timpul oamenii se schimbă și au alte priorități)] era fraza magică, cel puțin pentru fetiţe… Acum dacă mi-ar spune oricine fraza magică, as cataloga-o drept nepăsare cruntă!

Şi, mai ales ce s-a întâmplat, cu „pupă mama şi trece”… altă vrajă puternică de vindecare a rănilor? De ce nu mai putem fugi la mama şi ea să ne aline? Desigur, ea mereu are o vorbă bună, dar de la o vârstă totul de complică…

De ce nu poate fi o bubă de adult la fel ca una de copil? Pffffff și cu câtă fericire îmi luam coaja (deși știam că nu e bine…), câtă eliberare simțeam atunci (şi eu am fost genul de copil care se accidenta săptămânal)!

Dar bubele noastre, adultariene, ne aduc şi ele ceva bun, atunci când se vindecă: ne fac mai puternici, mai înţelepţi şi chiar mai frumoşi (uneori) – asta e, poate, eliberarea pe care o simţim noi când ne îndepărtăm coaja… Cred că toţi ştim ce spunea Arghezi în poemul Testament (deşi contextul e puţin diferit la dumnealui, versurile pot fi interpretate şi în situaţia de faţă): „Din bube, mucegaiuri şi noroi/Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi.

Sursa foto

Anunțuri

10 gânduri despre „Despre bube

  1. Strigă la Bursucel şi îţi povestim noi cum stă treaba, suntem experte. Nu vorbesc de alea din suflet, de alea lăsate de pereţi care se pun în faţa noastră brusc, de biroul care pune piedici, de masa care se lasă în jos când ne ridicăm, etc… 😀

    1. La ălea mă pricep şi eu 😆 sunt campioană, acum câteva seri am intrat în perete 😆 😆 😆 de impiedicat nu mai zic, mă bucur că nu sunt singura!

  2. Flori de mucegai:-). Pai daca nu ne mai oprim din achizitionat, normal ca ne lovim de toate obiectele. Trebuie sa strangem bani pentru un spatiu imens, ieftin si simplu:-D

  3. PF…m-ai facut sa imi vina dor de ,,bube” dar promit sa nu ma dau cu capul de pereti:))si eu ,oricum sunt copil,iar ranilem sufletesti le vindeca timpul,asa ca ..nu pupa mama si trece” ,,pupa timpul si trece”:))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s