Biblioteca de pe Străduţă

Biblioteca de pe străduţă: despre Coelho punct.

Paulo Coelho e un autor foarte cunoscut, acum câţiva ani era chiar o isterie legată de cărțile sale. Unora le place, altora nu. Personal, îl consider un autor care știe ce și cum să scrie pentru a fi pe placul publicului. În perioada liceului am citit 5 din cărțile sale (chiar nu știu de ce m-am oprit la ele, probabil ar mai trebui să mai includ câteva pe lista de lectura, dar acum e puțin cam plină) și pot spune că mi-au plăcut (în ciuda influentelor mai mult sau mai puțin subtile ale filosofiei Osho al cărei adept este autorul).

Al cincilea munte – povestea profetului Ilie ușor adaptată (din câte am înțeles la o cercetare -mai trebuie și puţină documentare, dacă tot m-am apucat de acest demers) poate pentru a părea puțin mai interesantă. Astfel, sunt inserate elemente din care se deduce cu ușurință revolta împotriva divinității și intervenirea gândirii proprii. Mie, personal, mi-a plăcut și m-a inspirat mai mult această carte decât mult lăudatul Alchimist. Principala morală a povestii e că nimic nu e pierdut (chiar și în ciuda celor mai teribile întâmplări) câtă vreme exista speranță.

Alchimistul – cea mai cunoscuta (și publicată) carte a lui Coelho. Păstorul Santiago pleacă în căutarea unei comori îngropate în piramide. Pe măsura ce se confruntă cu diverse obstacole, acesta întâlnește diverse personaje, pentru ca, în cele din urma, să afle că acea comoară se afla, de fapt, în inima lui. Subiectul este interesant, dar, pe alocuri cartea m-a plictisit puțin (prea multe influenţe Osho) și nu pot spune că am avut cine știe ce revelație cum spun alții!

La râul Piedra am șezut și-am plâns – o poveste de iubire frumoasă. Datorită timidității lor din adolescenţă, cele două personaje nu își trăiesc povestea de dragoste la timp. Cu toate aceasta, peste 11 ani, ei se reîntâlnesc complet transformați. Cei doi pornesc într-o călătorie care la început este plină de greutăți, sentimentele de vinovăție și resentimente ies la suprafață. Cu toate acestea, lângă râul Piedra, într-un sătuc din Pirineii francezi, stau de vorbă despre marile întrebări ale vieții și reconsideră relația specială dintre ei. O carte ce o recomand celor pasionați de poveşti de iubire cu un ușor iz spiritual.

Unsprezece minute – una din cărțile mele preferate. Maria, personajul principal, ne este prezentată încă din momentele primelor ei întâlniri cu feminitatea și cu dragostea. Mai târziu, sperând să găsească faima și averea pleacă în Geneva unde ajunge prostituată. Maria devine din ce în ce mai fascinată de sex și își pierde total speranța în dragoste până îl întâlnește pe Ralph, un tânăr pictor. O carte ce merită citită (atenție, totusi, are și niște scene ceva mai explicite, e o carte despre o prostituată, doar…)!

Veronika se hotărăște să moară –  o carte interesantă, care chiar m-a făcut să mă întreb cum o fi să te plictisești de viaţă? Veronika are viaţa  care și-o dorește (petreceri, prieteni, etc.), însă, nimic nu o mulțumește pe deplin, aşa că se hotărăște să se sinucidă. Cu toate acestea, ea eșuează și ajunge internată într-o clinică psihiatrică unde i se spune că mai are doar câteva zile de trăit. Cum reacționează ea? Devine din ce în ce mai atrasa de lumea în care se trezeşte. Ea descoperă lucruri pe care nu-și permisese de fapt să le simtă niciodată: ura, teama, curiozitate, dragoste – pana și împlinirea sexuală. Experienţele trăite în spital o fac treptat sa realizeze că fiecare secundă a existenţei este o alegere între viaţă și moarte.

Dacă ar fi să alegeți una dintre aceste cărți, care ar fi aceea?

Anunțuri

16 gânduri despre „Biblioteca de pe străduţă: despre Coelho punct.

  1. Imi plac cartile lui Coelho.Le-am citit pe toate acestea si inca cateva. Cateva le-am citit in limba originala, una in engleza si 2 in romana. Cel mai mult mi-a placut sa citesc in portugheza,totusi in procesul traducerii se pierde ceva din mesaj, din stil…

    1. e un scriitor foarte bun, ce-i drept 🙂 prin traducere se pierde foarte mult din text (sau se poate adăuga, dar rar, am întâlnit şi astfel de cazuri la cursurile de traduceri literare din facultate, dar cel mai adesea se pierde…)

  2. desi e si criticat, îl conisder unu’ dintre „titanii” literaturii sec-XX si XXI… btw, suntem vecini de… departament: are o casa la poalele Pirineilor, unde petrece cam 6 luni/an – cu sotia lui, of course… a zis o data cam asa:”nous avons tous 2 patries: la nôtre et la France!” – je suis entièrement d’accord avec son affirmation… 🙂

  3. Am citit Unsprezece minute și Veronika se hotărăște să moară. Mi-a plăcut mai mult, de fapt, foaaarte mullt, prima. Aș vrea să citesc La râul Piedra am șezut și-am plâns, sună interesant.
    De restul nu aș avea răbdare:-P

  4. Eu l-am cam ocolit multă vreme pe Coelho… poate și pentru că prea era în vogă, prea toată lumea îl lăuda.
    S-a întâmplat să citesc Alchimistul. La modul original, aș zice, varianta fiind cea scrisă în limba franceză… Am început și mi-am continuat de fiecare dată lecturarea pe treptele de la Grand Arche. Pot spune cu mâna pe inimă că mi-a plăcut, așa cum pot spune că n-am mai fost tentată apoi să citesc nimic din ceea ce a scris Pablo Coelho. Poate pentru că am preferat să-mi fie primul și ultimul dar din parte-i – ceva de care să-mi aduc aminte cu drag, chiar dacă zâmbesc trist de fiecare dată când îmi amintesc de cartea asta…

  5. Am citit doar Veronika se hotărăște să moară. Dar am auzit ca Manuscrisul gasit la Accra e Dumnezeiesc.

  6. Coelho e un scriitor de succes. Am citit toate cărțile despre care ai vorbit și încă vreo cinci. Pe moment mi-au plăcut mult și le-am citit cu lăcomie, dar după ce a trecut ceva timp, nu mai am decât idei vagi despre multe dintre ele. Pentru mine au fost lecturi care nu s-au întipărit în caracter, cu excepția cărții Veronika se hotărăște să moară, care mi-a arătat că oamenii prețuiesc viața cel mai mult, când știu câte zile le-a mai rămas de trăit, când știu că se va sfârși. Al cincilea munte, Vrăjitpoarea din Portobelo și Brida au fost de asemenea interesante și am rămas cu niște idei de acolo. Nu îl critic pe Coelho, chiar îl apreciez pentru că găsește mereu ceva pe placul fanilor, dar deși am citit aproape toate cărțile sale traduse în română, nu este și nici nu va fi autorul meu preferat. Am citit cărțile lui într-o anume perioadă când le devoram, aproape numai asta citeam, apoi s-a stins etapa aceea literară din viața mea și am conștientizat că nu m-au ajutat ărea mult să mă îmbogățesc sufletește…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s