Iubirile Issei · Poveştile mele · Tonomatul uriaş cu muzică şi poveşti de pe străduţă

Iubirile Issei – I. Intro (1)

Am ieşit din baie. Părul e ud, stropi mici atârnă de inelele de păr, apoi îmi cad uşor pe umăr… mereu mi-a plăcut senzaţia asta e ca o ploaie foarte foarte uşoară, caldă – nu ca în acea zi când l-am cunoscut: atunci ploua aproape violent… Mă priveşte cum mă îmbrac: îi simt ochii urmărindu-mi fiecare mişcare, analizează totul apoi… devorează imaginar…  Bărbaţii… până să ies din baie făcea pe supăratul! Tot el! Lasă că nici eu nu mă las mai prejos! Uite aşa! Până la urmă el e cel care a greşit…

Am terminat să mă îmbrac. Cred că am făcut o alegere bună: pantaloni scurți şi un tricou… Ce să porţi la mare când nu eşti la plajă? Părul e încă ud şi cu inele definite… dar în curând se va usca, şi va fi ondulat doar la vârfuri (ce n-aş da să fiu creaţă uneori!). Totuşi o să mă aşez lângă el pe canapea, să nu spună că fac nazuri…

Se uită cu coada ochiului la mine. Ştiu asta pentru că şi eu mă uit la el cu coada ochiului. Dar nu mă pot abţine… e aşa frumos, cu ochii lui negrii… şi îl iubesc atât de mult! E incredibil cât am ajuns să îl iubesc într-un timp atât de scurt! Şi acum? Ne-am certat dintr-o prostie…

Tăcerea s-a instalat între noi… aş vrea să o rup cumva…

Exact de ce aveam nevoie! Să vină şi restul găştii la noi în cameră. Adam ne priveşte ciudat, sigur o să spună vreo perlă de-a lui…

 – Dar voi de ce aveţi feţele astea până la urmă?
Ne uităm unul la altul şi ne bufneşte râsul… Chiar aveam nişte feţe, gen personaje de telenovelă aflate în suferinţă pentru că s-au îndrăgostit de sora sau fratele bunicii nepotului unchiului vărului de gradul al III-lea al mătuşii… Andrei mă ia în braţe… Îmi place să fiu la el în braţe… Aici e locul meu, la el în braţe…!

[…]
Dimineață. Soarele îmi intră violent în ochi, parcă spunându-mi „Hei, Issa, e o nouă zi, trezește-te!!!!!”. Dar eu nu vreau, vreau să mai visez la Andrei! Nu m-am gândit niciodată că o să ajung să țin la el atât de mult într-un timp atât de scurt, de fapt nici nu doream să îl cunosc… iar acum nu îmi pot concepe viaţa fără el.

Mă trezesc, totuşi, deoarece soarele mă striga prea tare pe nume. Şi acum știu și de ce: să îl privesc pe Andrei cum doarme lângă mine. Pare un copil. Pare? Toţi bărbații sunt niște copii care suferă de un exces de creștere! E aşa frumos! Parcă e un vis! Iată că deschide și ochii… ochii lui mici, negrii și frumoși.
Ce-mi vine să-l sărut! De ce nu?

[…]
Ultima zi la mare! Ce trist! Aş mai fi vrut să stăm, mă obișnuisem să dorm cu Andrei… Eh, măcar ma pot mulțumi că vom mai sta câteva ore, la soare, împreună.

[…]

Iată că a trecut şi prima mea vacanţă la mare… acum îl iubesc şi mai mult! Mai mult decât am iubit vreodată… Acum îmi dau seama ce înseamnă să iubeşti… nu e nebunia aia din liceu, dorinţa de a uita sau pur și simplu bucuria de a fi cu cineva cu care te înţelegi bine şi ai oarece preocupări comune pe care am experimentat-o în facultate e liniştea şi pacea pe care o simt când el mă ia în braţe, e senzaţia de vid totuşi plin pe care o am când mă uit în ochii lui, e gustul acela nedefinit al sărutărilor lui…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s