Iubirile Issei · Poveştile mele

Iubirile Issei – III. Claudiu (2)

Trenul a sosit. Dar unde e Claudiu? Issa, nici nu îl cunoşti bine, vorbiţi din aprilie pe facebook doar, aţi mai vorbit de câteva ori la telefon de când te-a anunțat că va veni… deşi… blogul i-l urmăreşti de vreo 2 ani… deci oarecum îi ştii o latură, dar cum o fi şi cealaltă? Poate că şi el mă va dezamăgi… Am rămas cu teama asta de dezamăgire datorită lui Andrei, poate şi d-aia nu a mers relaţia mea cu Angelo…

Oameni tot ies din tren, se îmbrățișează cu persoanele care stăteau pe peron așteptându-le… 2 îndrăgostiți se sărută… ce romantic! Aş putea face o poveste din asta…
– Hei, unde te gândești frumusețe?

Ridic privirea… era chiar el: Claudiu! E mult mai frumos decât în poze. Parul lui șaten e frumos mângâiat de razele soarelui și pare mai luminos.., are ochii albastru-închis, fata rotundă, un zâmbet maaaaaaaaare, buze senzuale, e înalt, atletic; la prima vedere nu pare genul de băiat care sa scrie poezii… Îi zâmbesc discret, dar perceptibil, zic eu.

– Nicăieri special! Îi întind mâna și mă prezint: eu sunt Denisa!
Îmi răspunde gestului. Până la urmă unul normal, zic eu, era prima noastră întâlnire … fizică.

– Şi, îți e foame, vrei să mănânci ceva? Sau mai întâi vrei să vezi unde te voi caza? Sau să vezi orașul?
– Ce vrei tu să facem?
– Pai, eu zic că ar fi bine să te duc unde vei sta, să nu te plimbi cu bagajul prin oraș. Îmi cer scuze că nu te pot caza la mine, dar ți-am spus că sunt în renovări…
– Stai liniștită, oricum nu aveam pretenția asta, era puțin ciudat mai ales că încă locuiești cu ai tai!

L-am dus la un hotel aproape de centru. Micuț și draguț. Acolo lucra o colega de-a mea din liceu ca recepționeră. L-am lăsat să își facă un duş, iar eu m-am dus până la colega mea să mai bârfim, că nu ne mai văzusem de mult… Am vorbit noi ce am vorbit despre ce am mai făcut, despre foști colegi, despre Claudiu (m-am bucurat să aflu că și ei i s-a părut al naibii de frumos). Când, de o dată apare în recepție Andrei, însoțit de o tipă, care în mod evident nu era nevastă-sa (Clara mi-o arătase pe facebook și o reținusem foarte bine: o tipa spălăcită, și la propriu, și la figurat). Asta era una gen piţi-ieftină-moartă după bărbații bogați ai altora. I-a dat cheia Andrei (colega mea) iar el s-a uitat la mine puțin surprins și rușinat.

– Vine des pe aici?
– Da, de ce?
– Am fost și eu cu el… mai de mult. Acum e însurat!
– Da, am observat că are verighetă, săraca femeie… am numărat vreo 10…. curve, că altfel nu le pot numi, numai luna asta!

De ce nu mă miră? Acum îmi pare bine că nu am rămas cu Andrei, cine știe, acum as fi fost eu în locul spălăcitei… Claudiu vine și el la recepție.

– Hei, am terminat duşul!
– Aşa repede?
– Da… cât crezi că poate sta un bărbat la dus?
– Jumătate din timpul pe care îl petrece o femeie! Îi spun eu analizându-mi ceasul.
– Unde mă mai duci acum?
– Hai să îți arăt orașul!
– Hai!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s