Motto: În oglindă, mă judecă ceilalţi, şi nu ştiu niciodată dacă sunt acceptată sau respinsă. – Pascal Bruckner, Hoţii de frumuseţe.
E noapte. Nu mai e nimeni pe stradă. Doar eu şi felinarele ce răspândesc o lumină alb-gălbuie, ivoire – pentru cunoscători. Ploua mărunt şi nu am umbrela. Grăbesc pasul. Port pantofi roşii toc. Aceaştia creează o muzică aparte în timpc ce păşesc. Toc, toc, toc, toc, toc – pe unii i-ar enerva, mie îmi place, mereu m-a fascinat sunetul pantofilor cu toc.
Ajung acasă. Mă descalț (logic!!!). Mă duc în baie. Mă demachiez. Mă spăl pe faţă. Mă privesc în oglindă. Îmi lipesc fruntea udă de oglindă. Se scurge o lacrima sau e doar faţa mea udă? Dar ce mai contează?
Sunt al naibii de complicată, ce-i drept. De ce nu pot fi mai simplă? M-am saturat de complexitatea asta pretențioasă… de însușirea asta a mea care nu-mi permite multe (să nu renunț la diverse, să nu muncesc, să nu pun suflet, să mă mulțumesc cu puțin, etc.). Mi-ar fi atât de ușor să uit de cine sunt, să-mi creez o alta eu fără trecut, dar, e târziu, mult prea târziu…
Mă îndepărtez. Îmi privesc chipul. Câteva fire de păr mi s-au lipit de faţă. Ochii sunt roșii și parca ţipă după ajutor. Buzele îmi tremură. Întind mâna dreaptă. Îmi mângâi reflexia. Asta sunt eu, complicată cu C mare și nici nu știu de ce mă plâng că vreau să mă schimb – sunt fabuloasă în propria mea harababură mea exigentă!
Le seul combat
Auquel je crois
C’est contre moi, moi, moi, moi, moi
Ce frumoasă e limba franceza! Ce bine că o redescoperim cu ajutorul acestor melodii! 🙂
Eu am de-a face cu ea destul de des… dar mor după accentul Indilei e atât de dulce ❤
Da, așa e! 😉
secreta si misterioasa Indila a devenit populara-n toata Europa… e un real fenomen cu accent „chantant”… 🙂
Da, o ador ❤ j’écoute son album plusieurs fois par jour 🙂
E bine să ne redescoperim mereu, fiindcă ne schimbăm deseori fără să ne dăm seama.
Da, privesc în urmă şi realizez că m-am schimbat enorm chiar şi faţă de anul trecut…