Ia · Poveştile mele

Ia (4)

Europa era în război. Ştiu că sună a clișeu dar, teroarea era în aer. O inspiram zilnic şi oricât mă străduiam nu o mai puteam expira. Curând, inevitabilul s-a produs şi am intrat şi noi în război. Istoria, o știi. Ai citit-o. Dar să o trăiești, e ceva diferit. Spaima aceea pe care am trăit-o combinată cu dorul de Anghel care fusese chemat la oaste… nicio carte de istorie nu poate reda ce am simțit noi, oamenii care am trăit istoria pe viu… Şi acum mi-e greu să îmi amintesc ce a fost atunci…

Când s-a terminat coșmarul nu mi-a venit să cred. Mă învățasem cu frica, cu foamea, cu sărăcia, cu ascunsul prin pivnițe și poduri. Bărbații se întorceau unul cate unul. Mai întâi au venit tata și fraţii mei. Apoi tatăl lui Anghel. Vărul meu. Începeam să mă tem. Mai primisem scrisori de pe front de la el. Însă de vreo 5 luni nu mai aveam nicio veste. În cele din urmă a apărut. Murdar. Istovit. Dar important era că era viu.

Lui i-a fost mai ușor să se adapteze decât mi-a fost mie. De fapt, s-a simțit chiar eliberat. Cu ajutorul lui am scapăt și eu de traume. Eram foarte fericiți. Doar că părinţii noștri nu mai erau de acord cu relația noastră, mai ales că taicăso se certase cu taicămio pentru nişte pământ. Anghel îmi vorbea tot mai des să fugim la Paris. Eu nu știam ce să fac: îmi iubeam familia, dar și pe el.

Într-o seară de august ne-am întâlnit în gradina. Era o seară liniștită. Frumoasă cum nu mai fusese de mult. Eu plângeam. Anghel m-a luat în brate și mi-a spus să fugim. M-a sărutat cu patima. M-a strâns foarte tare în braţe. Am continuat să plâng. Îi udasem cămașa. Am ridicat privirea spre el. El m-a privit. M-a sărutat și… m-a întins ușor pe iarbă, înțelegi tu ce s-a întâmplat, ai destul talent să înflorești un paragraf de toată frumusețea. Nu are rost să îți dau detalii jenante, deși știu că vouă, tineretului, vă place, ești în stare să îți imaginezi singură, Ludmila. Stabilisem să fugim noaptea următoare.

Când m-am întors în casă fratimio Vasile mi-a tras o palmă de m-a dărâmat. Tata a ieşit zbierând la noi. Vasile i-a spus tot. Ne văzuse. Mi-a tras o mamă de bătaie. Când se crăpa de ziua m-a luat pe sus şi m-a urcat în căruţă.

Anunțuri

3 gânduri despre „Ia (4)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s