Gânduri scrise · poveşti scurte/momente imaginare · Poveştile mele

Timpuri… gramaticale

Night-Meets-Day-webNe-am certat din nou. Eram sigură. E prea gelos… inutil de gelos. Ce rost are să fii gelos pe trecut? Poate și eu sunt prea impulsivă, dar cum era să mai rămân când m-a jignit așa. Am plecat…

Am mers singură, pe drumul de țară o bună bucată de vreme. Am ajuns la intrarea din spate a pensiunii mătușii mele, pe aici nimeni nu trece. Luminile sunt stinse…

…M-am așezat pe o treaptă cam pe la jumătatea scării cum făceam când eram adolescentă. Am privit în sus. Stelele încă nu-și făcuseră apariția, dar cerul era din ce în ce mai închis la culoare. Am oftat. Cuvintele acelea mi-au revenit iarăși în minte… Oricât mi-aș dori nu pot îndrepta ce a fost… și nici nu știu dacă vreau să o fac.

Poate e un motiv pentru care trecutul, în gramatică se numește perfect(am auzit asta pe undeva sau chiar eu am scris-o, nu mai știu…)… Trecutul e singurul care nu mai poate fi schimbat. Trecutul e singurul ce ne învață ceva. Prezentul nu face decât două lucruri: 1. sa stea acolo, iar noi să trecem prin el și 2. ne îndeamnă să visăm la viitor care e întotdeauna incert în ciuda planificărilor noastre minuțioase.

Dacă nu aș fi făcut toate acele greșeli în trecut? Oare în prezent aș mai fi ceea ce sunt? Oare aș mai sta acum aici, gândindu-mă la tot ce mi-a reproșat? Oare mi-ar fi alterat și planurile de viitor?

… Nu! Dacă mă iubește trebuie să mă accepte cu toate aceste timpuri ale mele!

Telefonul sună.

–          Hei, ce faci?

–          …

–          Îmi pare rău să știi. N-am vrut să… spun tot ce am spus.

–          Dar ai spus.

–          Știu, însă ai dreptate: dacă vreau un viitor alături de tine nu trebuie să îți reproșez trecutul!

–          Nu, nu trebuie, trebuie sa mi-l accepți! Fără el nu aș mai fi eu cea din prezent! Dacă nu aș fi trecut prin toate acele lucruri, nu aș mai fi eu… înțelegi? Aș fi doar o variantă a mea, cu același corp, dar alte întâmplări care m-au format!

–          Dar nu asta te definește!

–          Nu am spus că mă definește, am spus că m-au format, m-au călit să fiu ceea ce sunt azi, acum, în prezent… Dacă mă vrei, mă iei cu tot ceea ce am fost, sunt și voi fi!

–          Ai dreptate, te rog să mă ierți! Nici eu nu am fost perfect, dar tu niciodată nu mi-ai reproșat nimic… sunt orgolios, știu, nu merit să mă ierți.

Și-a mai turnat cenușă în vreme de câteva minute bune. Apoi am acceptat să mă întorc la restaurant sa vorbim. Am coborât apoi am mai privit o clipă scara de lemn vopsit în albastru ce ducea spre etajul 1 al pensiunii mătușii. Mi-am aranjat rochia de culoarea fumului, am scos rujul din clutch (nuanța Toasted Rose) și m-am retușat puțin nuanța, apoi, cu un șervețel umed mi-am șters dâra de rimel de pe obrazul stâng – în aceste ritualuri am folosit telefonul drept oglindă. Mi-am luat mersul de diva (deși în interior încă urlam de durere) și m-am îndreptat spre locul unde se afla el.

Nu știu dacă îi mai dau o șansă, nu cred că merita. În cap îmi răsunau vorbele pe care mătușa mi le-a spus după ultima întrevedere cu fostul ei soț „Niciodată să nu pari că suferi în fața lui, nu merită și nu va merita niciodată… NIMENI!” așa că m-am concentrat să par cât mai rece, deși sufletul meu clocotea de furie, dar și de tristețe…

Anunțuri

7 gânduri despre „Timpuri… gramaticale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s