Gânduri scrise

Zgomot

Orașul freamătă. E spectacol. Zgomotul invadează liniștea casei, deși am închis ferestrele. Stau în pat. Încerc să mă îndepărtez măcar mental de zgomot…

Dacă ai fi aici m-aș lăsa pradă ție… Dacă ai fi aici ți-aș povesti atâtea, căci știu cât de mult îți place să mă asculți… Apo te-aș lăsa pe tine să îmi povestești ce ai mai făcut, ce planuri diabolice ți-au mai trecut prin căpşor, ce nelinișți te macină… Ți-aș zâmbi ca un copil… Te-aș îmbrățișa… M-aș ghemui la pieptul tău, inspirând mirosul tău specific… unic – mirosul de tine, pe care zilnic îl amesteci intenționat/premeditat/parcă făcut (oricare din acestea 3) sau nu cu mirosul divin de Gucci Guilty (și iar râd când mă gândesc la asta)… Aș adormi acolo, simțind bătăile inimii tale… și m-aș trezi abia dimineața, odihnită… Mi-ai zâmbi pervers și-apoi am face dragoste, încă o dată ca ultima oară…

Dar nu ești aici. E doar zgomot. Zgomot afară. Zgomot în mintea mea bântuită de gânduri cu tine. Zgomot în sufletul meu vidat de plecarea ta. Zgomot până la ultima mea celulă însetată de tine… Un zgomot infernal, demonic…

E zgomot, dar nu știu dacă aș putea suporta liniștea… Mă las pradă lui…

feminine

Anunțuri

4 gânduri despre „Zgomot

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s