Obsesie · Poveştile mele

Obsesie – 12.Pauză

Obsesie – 12.Pauză
Obsesie – 12.Pauză

Nu, orice dar privirea aia nu! E ultimul lucru care mă așteptam să îl văd, mai ales după acel sărut minunat. La ce oare s-o gândi? Prin minte îmi trec „n-șpe” mii de scenarii aiurea. Nici nu mă pot concentra la drum.

– Hei, s-a întâmplat ceva?
– Nu, sunt doar obosit. De ce?
– Pari… nu știu cum să spun… căzut pe gânduri, trist, nervos – toate trei în același timp.
– Nu înțeleg ce unde vrei să ajungi. Sunt obosit…
– Uneori te porți de parcă nici nu ai vrea să fii în preajma mea.
– Ador să fiu în preajma ta, doar că… ești atât de schimbată, Delia. Nu mai ești tu. Nu vezi? Nu mai ești Delia, femeia incredibilă pe care o iubeam, pe care timp de 5 ani am încercat s-o uit, femeia pentru care am riscat tot, femeia cu care m-a căsătorit adorând-o, femeia lângă care adormeam noaptea istovit după niște partide de sex incredibile… încet încet te-ai transformat într-o gospodină și eu nu vreau asta, am destui bani să plătesc o menajeră…

Au început să îmi dea lacrimile. Am tras pe dreapta. Am pus capul pe volan și am început să plâng.

– Și acum îmi spui toate astea? De ce? Până acum ai stat la calculator și ai scris, sau m-ai ignorat în totalitate… puteai să îmi spui!
-Nici tu nu mă mai băgai în seamă. Tot ce vedeai când veneai acasă erau treburile, gătitul… Apoi totul a devenit o rutină… Nu știu, o vreme am zis că nu mai suntem nici noi tineri, că e normal… Că era timpul să devenim un cuplu banal. Dar uită-te la noi: eu nu mai sunt eu și tu nu mai ești tu!

Îl priveam. Cred că aveam ochii roșii…

– Hai să redevenim noi!
– Oare putem?
– Da!
– Eu cred că avem nevoie de timp… De o pauză mai bine spus, să ne gândim. Amândoi am greșit. Am comis cea mai prostească greșeală dintre toate: nu am comunicat. Nu am mai comunicat nici cu noi înșine. Trebuie să ne redescoperim…
– Nu, eu nu vreau o pauză, vreau să fim împreună!
– În momentul de față, ne-am distruge cu reproșuri.

Mi-a șters lacrimile și m-a sărutat pe frunte.

– Iubita mea, nu mai plânge… Nu spun să divorțăm. Asta m-ar omorî. Vreau doar o mică pauză…
– Și timpul ăsta nu a fost o pauză? Cât ai fost în Franța?
– Nu. Pentru că la întoarcere nimic nu s-a schimbat. Te rog, știi că sunt mai special… așa e firea mea.

≈ Va urma≈

Anunțuri

14 gânduri despre „Obsesie – 12.Pauză

    1. Mă bucur că îţi place 😀 la început m-am inspirat puţin şi din viaţa mea, ca să fiu sinceră, dar după un anumit punct a devenit pură ficţiune! Mulţumesc pentru apreciere!

    1. Ho, potecuţă, nu ştii ce vă pregătesc 😀 O să am o surpriză pentru voi legată de povestea asta, dar nu vă dezvălui nimic până pe 11 august când veţi fi puşi în faţa faptului :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s