Obsesie · Poveştile mele

Obsesie – 13.Dependență

dependență

A trecut deja o săptămână și jumătate și deja simt că nu mai pot. Când a plecat, Albert a spus că ceea ce simt eu pentru Adrian nu e iubire, ci obsesie pură. E mai mult decât o obsesie – e o dependență, iar acum sunt în sevraj. Parcă-i aud tot timpul vocea. Parcă îl simt tot timpul prezent. Parcă-i simt mirosul.

Nu știu cum de am acceptat ideea asta stupidă a pauzei. Simt că mor. El oare cum s-o simți? Am încercat să îl sun, dar nu are semnal acolo unde e. Am ajuns să blestem clipa în care m-am îndrăgostit de el. De ce nu m-am putut îndrăgosti și eu de cineva normal? De Albert, că tot m-am străduit atât să mi-l îndes în suflet… sau de oricine! Nu, un scriitor îmi trebuia mie… E atât de sublim să iubești un astfel de om și, în același timp, e distrugător mai ales în momente ca astea. Sper doar să se țină de cuvânt și totul să revină la normal.

Azi ar fi trebuit să îi iasă unul din articolele pe care le publică lunar, în Germania. Oare …

Pornesc laptopul. O ce titlu are…

≈Va urma≈

Anunțuri

7 gânduri despre „Obsesie – 13.Dependență

  1. Ce am vrut sa zic eu e ca am organizat un concurs pe blog si poate ti-ar face placere sa participi si tu daca vrei. Sunt pasi foarte simpli iar premiul e interesant si miroase bine 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s