Gânduri scrise

Cheia inimii mele

cheia inimii meleCând a plecat am vărsat râuri de lacrimi. M-am simțit goală pe dinăuntru și pe dinafara… Nimic nu mai avea parcă gust, miros, imagine, sonor… totul era plat și fad pentru mine…

Treptat, mi-am revenit. M-am recompus din cioburile împrăștiate… Sunt cea mai frumoasa variantă a mea – ever (fizic și psihic)!!! Unul din lucrurile cele mai importante pe care le-am realizat e că nu la el se afla cheia inimii mele – ci la mine… mereu a fost doar la mine –agățată într-un cui, undeva pe sus…

Şi numai unul va reuși să îmi primească acceptul de a urca până la ea, de a o lua de acolo și de a deschide poarta tărâmului ce se află dincolo!

Am început să mai reduc din înălțimea la care am bătut cuiul… De data asta trebuie să fie bine!

Anunțuri

6 gânduri despre „Cheia inimii mele

  1. Eu încerc mereu să gândesc rațional și-mi spun că inima are doar rolul de a pompa sânge și de a ne menține în viață. Nu știu cum e cu cheia inimii, dar cheia fericirii o avem noi înșine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s