Gânduri scrise

Şi totuși scriu… (aberaţie?!)

girl-photography-typewriter-typing-favim-com-574004O dimineață banală, plată… Soarele nu-mi bate geam, deci razele sale nu mi se strecoară poetic în cameră… E toamnă, în puii mei, ce atâtea pretenții pe capul meu?

Mă trezesc goală, pustie… uzată… da, uzată e cuvântul perfect. Nici scrisul nu-mi mai e refugiu… de fapt, nu-mi mai e refugiu de mult – uneori îl simt ca o povară: e al naibii de greu să scrii parcă în vid, să strigi fără a fi auzit.

Am adunat atâtea gânduri și le-am transpus aici… Dar mai am și altele ce le-am transpus doar în caiețelul din mintea mea… Gen acea dimineață ideală: tu, eu, dezbrăcați de aparențe și de stresul  cotidian – doar tu și eu și zâmbetele noastre tâmpe unul la vederea celuilalt și nimic altceva pe lume…

Însă în dimineața asta doar cuvintele mă caută și nici măcar ele nu m-au găsit în toane bune – am încercat să le închid ușa-n nas să nu mă mai apese atât…

Şi totuși scriu… De ce? Pentru că nu am de ales. Oricât de grea ar fi această povară… măcar e fidelă într-un fel în care tu nu vei reuși să-mi fii fidel „never in your life1”. Pur și simplu…

Încep să bat la mașină – m-am hotărât să îmi transcriu ideea dimineții ideale din caiețelul mental… chiar dacă azi cuvintele-mi aleargă aiurea peste tot: prin minte, prin vene, prin oase, prin mușchi, prin ligamente, pe fată, prin cap, pe brațe, pe picioare, pe spate… și asa mai departe.

Poate c-am scris aberații azi, poate muza mea s-a dus tocmai acum să cumpere crizanteme și s-a rătăcit pe drum, dar eu tot scriu (n-am de ales)… Nu-mi pasă că uneori îmi pare o muncă de Sisif – e cazna mea perpetuă (prin urmare), la fel cum tu vei rămâne (probabil) eternul meu experiment.


1 never in your life (engleză) = niciodată în viața ta

Anunțuri

8 gânduri despre „Şi totuși scriu… (aberaţie?!)

  1. Toate
    Cuvintele mele sunt stricate
    Şi s-au îmbătat.
    Le vezi? Au căzut, s-au sculat.
    Au vrut să alerge şi să se joace,
    Dar beţia le-a prăvălit încoace.
    Nu mai ştiu ce spun şi îs
    Bolnave de râs.

    S-au stricat cuvintele mele!
    Umblă prin mocirle cu stele
    De cositor
    După un mărţişor,
    Şi-ar voi să culeagă roade
    Fâstâcite şi neroade
    Din sălcii nici verzi.

    Cuvintele să nu mi le mai dezmierzi,
    Să nu le mai spuie agale
    Buzele tale,
    Să nu le mai cânte cumva
    Vocea ta
    Şi pe cobză deştele.

    Huleşte-le!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s