Amintiri blogosferice · Gânduri scrise · La plimbare pe străduţă · poveşti scurte/momente imaginare · Poveştile mele · Scrisori către un necunoscut · Vise Şi Oglinzi

Adevărul (scrisoare către un necunoscut 2)

Nu avem adevărul

Dragul meu cunoscut și totuși necunoscut,

Adesea mi se părea că viața mea e o telenovelă, însă aseară după ce am fost pierdută în traducere, animată de gusturile muzicale excelente ale unor vecini am înțeles în sfârșit: viața mea nu e o telenovelă siropoasă – ar fi fost mult prea ușor, mult prea neîntortocheat, mult prea necolorat, mult prea inexpresiv, mult prea „mexicănesc” și, în consecință, prea „neromânesc”… Să recunoaștem, dragul meu, oricât de umblați prin școli am fi noi, oricât am citi, indiferent de cercurile prin care ne învârtim și mai ales indiferent genurile de muzică pe care le ascultăm, fie că ne place sau mai de grabă nu ne place – adevărul e că povestea noastră nu-i decât o compilație de manele de dragoste și de jale.

Ne alergăm într-una, cum îl aleargă Silvester pe Tweety. Ne facem promisiuni pentru un viitor ce amândoi știm că e ipotetic – dar continuăm să ne promitem… nu cred că ne vom opri vreodată din asta, am făcut-o indiferent dacă eram împreună sau eram singuri, sau în alte relații. Nu e amuzant cum, la intervale regulate ne întoarcem unul la altul – ori tu la mine, ori eu la tine – ca un refren al tinereții noastre.

Nu, asta nu e iubire. E dependență prostească. E nevoia de a ne hrăni ego-urile mari cât Burj Khalifa (cel puțin). Și-adevărul e că ne stă al naibii de bine împreună (nu crezi, Mr _ _ _ _ _ _ _ ?).

Nu cunoaștem decât parți din noi. Alea care ne interesează. Dacă le-am ști pe toate fie (a) ne-am îndrăgosti, fie (b) ne-am plictisi. Jocul ăsta pe cât de enervant, e pe atât de interesant.

Ne contrazicem până ajungem să transformăm o discuție constructivă într-un meci de box. Deși adevărul e că (și amândoi știm asta) nu avem adevărul, niciunul din noi. E undeva pe la mijloc, dar refuzăm să-l vedem chiar dacă uneori e atât de evident… Şi, la un moment dat, sătuli să explicăm, să cerem, să facem planuri – plecăm în căutarea lui la/în alte persoane.

Am obosit. Mă opresc aici cu scrisul…

A ta cunoscută pe care nu o cunoști

Anunțuri

5 gânduri despre „Adevărul (scrisoare către un necunoscut 2)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s