poveşti scurte/momente imaginare · Poveştile mele

La fereastră

la fereastrăO vad în fiecare zi, la fereastră. Stă într-o casă veche, pe o stradă sărăcăcioasă. E superbă! Are părul valuri. Şi trupul ca o chitară. Nu îmbrăcată în haine scumpe, dar Doamne cât de bine-i stă cu rochia ei înflorată! Ochii ei sunt prinși într-o carte, însă măcar o dată aș vrea să fie prinși în privirea mea să le pot distinge și eu culoarea… Doar o dată aș vrea să-mi zâmbească, să-i pot vedea mai bine forma buzelor ș-apoi să-i zâmbesc și eu gândindu-mă la gustul sărutului ei. Apoi, în altă zi, ce mi-ar plăcea să deschidă fereastra și să strige nervoasă: „Hei, tu ăla, ce tot te benoclezi la mine?” – și chiar și așa mi s-ar părea că are o voce cristalină.

Dar, nimic din toate astea nu se vor întâmpla… Mă mulțumesc să o privesc de la distanță, citind, la fereastră… prinsă-n lumea ei în care e prințesă, nu Cenușăreasă!

Sursa foto

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s