poveşti scurte/momente imaginare · Poveştile mele

Sărutul tău atemporal

sărutul

Pluteam undeva pe o mare cosmică . Pe un țărm era timpul, iar pe alta spațiul… Eu eram fix în mijlocul ei, nu știu de unde știu asta pentru că nu știam nici spre care țărm mă îndreptăm și de care mă îndepărtam. Apa era limpede, azurie și plăcută… Apoi o voce masculină a inceput să se audă strigându-mă pe nume… Deschid ochii și da, ești chiar tu ținându-mă de talie cu și cu cealaltă mână  mângâindu-mi fața…

Ah, sărutul tău atemporal cum mă face să mă pierd. Sărutul tău dulce. Sărutul tău care mă subjugă. Sărutul tău care mă liniștește. Sărutul tău…

Închise caietul și suspină o clipă. Se îndreptă spre fereastră…

Mă folosesc prea mult de amintirea lui în roman și nu voiam să fie unul personal… dar adevărul e că săruta al naibii de bine. Mi-e dor de acel sărut pe jumătate mușcătură. Mi-e dor de buzele lui, de limba lui, de dinții lui. Mi-e dor, dar asta e… măcar am rămas cu o sursa de inspirație… Măcar atât. – își zise în gând

Anunțuri

4 gânduri despre „Sărutul tău atemporal

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s