Jurnal

Semnificat şi semnificant … şi altele (jurnal)

typewriter_girlSăptămânile astea am tot așteptat răspunsuri și-am tot căutat metode de a-mi duce scrisul mai departe, la un alt nivel Și-am tot scris… și-am tot scris și încă mai aștept. Încerc să fi optimistă, mă gândesc că niciodată nu am fost dezamăgită de cuvinte, că ele au fost mereu bune și răbdătoare cu mine – chiar și atunci când mi se amestecau în cap…. Dar atunci de ce mă simt uneori neputincioasă, de parcă nu mai pot distinge bine bine între semnificat și semnificant 1 (Oh, Monsieur Saussure  … mon cauchemar éternel2) și nu mai pot transmite nimic prin scris?

Astăzi e penultima zi de octombrie… trist!

Afară e gri și parcă-l aud pe Bacovia în gând…

În casă e cald și bine… Însă în suflet nu… se nasc prea multe îndoieli,  frământări, nevoi de îmbrățișări griji și doruri și nu ştiu dacă am suficiente vise și speranțe pentru a le contracara.

Meșteresc, în ciuda a tot ce am scris mai sus, cuvinte – cred că deja a devenit o boală și nu le meșteresc doar în română… le meșteresc și-n alte limbi… Dar cel mai mult mă interesează să aflu care va fi părerea voastră când veți citi ce v-am pregătit pentru luna ce vine (dacă sunteți curioși puteți da click aici pentru a vedea un colaj cu unele imagini ce vor fi folosite)

Ascult acum… de fapt nu ascult nimic, dar în mintea mea nu ştiu de  ce cântă Delia : „Aripi de vânt, mă arunc, dar tu mă prinzi și mă săruți flămând – așa povești numai în filme sunt” … mi-e dor și de asta, e drept…

Citesc zilele astea sau mai bine spus, mă fac că citesc Bărbații sunt de pe Marte și femeile sunt de pe Venus … hmm nu ştiu ce să zic despre ea, e interesantă, dar parcă mă obosește – sau sunt eu obosită?

Mă gândesc… la multe, poate prea multe dar îmi doresc să fac ceva cu scrisul … e visul meu!

Am învățat că trebuie să mai și bați la uși, și să ai răbdare chiar dacă uneori (ca acum de pildă) simți că o iei razna.

Sunt recunoscătoare că am atâtea persoane care mă încurajează sincer și care s-ar putea să creadă mai mult în potențialul meu decât cred eu… și iar îmi vine în minte discuția despre semnificat și semnificant care multora le pare ambiguă, dar care celor care scriu le pare plină de înțeles (dacă nu înțelegeți despre ce bat câmpii citiți nota de subsol 1, și dacă știți tot vă rog să o citiți!).

Aștept … o dar câte nu aștept, dar cel mai mult îmi doresc un răspuns pentru a putea merge mai departe cu visul meu…

Îmi doresc, ca de obicei (și e ceea ce vă doresc și vouă): pace, liniște și iubire ♥


Note

1.  semnificant  – imaginea mintală, vizuală sau auditivă a unui cuvânt; semnificat – concept, adică reprezentarea mentală a unui lucru … Cu alte cuvinte semnificant este imaginea pe care noi o asociem aproape involuntar uneori unui cuvânt, de exemplu „acasă” reprezintă pentru toți acelaşi concept, însă fiecare are o imagine diferită în minte…

2. mon cauchemar éternel – coşmarul meu etern (oricine a studiat lingvistică va înțelege de ce atribui această sintagmă lui Ferdinand de Saussure)

Anunțuri

15 gânduri despre „Semnificat şi semnificant … şi altele (jurnal)

  1. Draga mea dragaaaaa, imi vine sa zbor pana la tine si sa te strang tare la piept. Iti stiu starea de spirit in fiecare zi, de multe ori bem cafeaua impreuana eu aici, tu acolo, de multe ori privim la tv impreuna, am facut si curatenie impreuna, simt ca te cunosc de o viata. Cu parere de rau iti spun ca s-ar putea sa ai dreptate: ,, eu, cel putin, cred mai mult in tine, decat crezi tu. Dar si tu crezi mai mult in mine, decat cred eu. Un singur lucru vreau sa stii: Daca nu erai buna, inteleapta, deosebita…si asta ai transmis prin scris, nu erai aici, acum. ESTI DEOSEBITA!!!!

    1. Mersi pentru tot Raluca! Cred ca tu ești persoana care mă încurajează cel mai mult și, chiar dacă nu ne-am cunoscut (încă) personal tu eşti printre persoanele care mă ştiu cel mai bine şi care mă înţeleg cel mai bine… la fel cum şi eu am ajuns să te descopăr şi să realizez ce persoană minunată eşti! ❤

  2. Dacă scrisul e într-adevăr pasiunea ta, nu o abandona. Eu am trăit din scris mai bine de doi ani, iar acum a rămas doar la stadiul de hobby prin blog și diverse colaborări. Chiar nu ai de ce să renunți 😉

  3. Deci m-ai ucis cu Saussure! A devenit obsesie imediat după cursul de lingvistică din anul I! Vorbeam…„sausurreza” între noi! hehe…ce amintiri…
    Despre restul…e doar o etapă! 😉

    1. Eh, câte amintiri… şi ce e culmea e că vorbea despre şi în acelaşi timp parcă crea o limbă nouă :)) vorba ta saussurează a durat ceva până ce eu, abia venită de pe băncile liceului să înţeleg ceva din cursul ăla :))
      Cât despre restul… sper să fie o etapă care să se încheie frumos!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s