Astrid · poveşti scurte/momente imaginare · Poveştile mele

Iarna la New York

Iarna la New York

Stau la geam… New York-ul se desfășoară grăbit în fața mea. Lumea asta îmi pare atât de străină, atât de inedită și în acelaști timp banală, fadă… Au trecut cinci ani și eu tot mă simt captivă între două lumi. Viața mea a luat o turnură ciudată după ce am plecat din România. Nu ştiu cum de am avut atâta noroc să dau peste Tom… Era o seară ploioasă și mă rătăcisem iar el a apărut parcă de nicăieri. Îl știam din vedere, era foarte popular printre colegele mele… și cum să nu fie: tânăr, frumos, inteligent, putred de bogat…

– Hey, ce cauți tu pe aici?
– Eu… eu… eu…
– Te-ai rătăcit?
– Da…
– Te ştiu, eşti fata cea nouă de la cursul de Jurnalism. Din… România, nu?
– Da, eu sunt…
– Nu cred că ni s-a făcut cunoștință în mod oficial – sunt Thomas Harding… Dar îmi poți spune Tom.
– Îmi pare bine, Tom. Eu sunt Astrid.

Mi-a zâmbit. Are un zâmbet cald, dar rece în acelaşi timp… și cei mai glaciali ochi pe care i-am văzut vreodată. E nepământesc, dar uman. El a fost salvarea mea, și în noaptea aceea în care nu mai știam cum să mă întorc acasă, dar și de la depresie… Țin la el, dar într-un mod ciudat.

A început să ningă. Oamenii au început să se grăbească. De la înălțimea asta par mici furnicuțe… Probabil e și frig… Însă New York-ul iarna e cu adevărat „a winter wonderland”. Clădiri înalte până la cer cu un moț de frișcă în vârf, parcuri și străzi pudrate cu zăpadă, vitrine colorate care se-ntrec în frumusețe. Un parfum de sărbători minunat, dar diferit, plutește în aer… Cred că voi lăsa mașină la muncă și voi merge pe jos până acasă. 2 cvartale… nu e mult…

Zăpada cade-ntr-un dans amețitor și se combină cu luminile stridente ce domină străzile. Oamenii se bucură, dar în acelaşi timp se grăbesc. Fulgii-și fac cuib în părul meu. E frig, da, dar nu e supărător. Mă opresc în fața unei vitrine… Un trenuleț se plimbă pe o șină… Un elf împachetează de zor un cadou în hârtie verde…

Am mâinile roșii… și nasul la fel… Dar.. nu-mi pasă e iarnă, ninge pentru prima oară… Ninsoarea îmi amintește de casă, e singurul lucru ce pare mai lumesc în forfota asta numită „Decembrie la New York”…

De cum am intrat în clădire un damf călduros și parfumat cu esență de portocală m-a asaltat. Un cântec de Crăciun completează atacul. Salut ușierul. Intru în lift. Apăs butonul… acelaşi cântec răsună și în lift…

Tom e în living, întins pe canapea. Citește ceva.. Pare relaxat și mulțumit.

– Honey, ai ajuns!
– Da… am venit pe jos…
– Tu și excentricitățile tale…

Zâmbesc… a fost crescut într-un balon de cristal. Lumea lui și a mea sunt diferite… cum de ne-am intersectat?

– Honey, ia loc, am să îți dau o veste care te va șoca…
– Despre ce e vorba?
– Stai jos și îți spun.

M-am așezat. Oare ce o vrea să îmi spună…

– Pe 5 ianuarie plecăm în România… și nu ştiu cât vom sta acolo… vreau să deschid o filială….
– Ce? (Ar trebui să mă bucur… dar am o presimțire ciudată)


Fragment din Astrid

Anunțuri

17 gânduri despre „Iarna la New York

    1. Eh, ăsta e ultimul capitol scris (până acum)… în maxim o oră îţi voi trimite ebook-ul fiindcă ai participat la concurs şi acolo vei găsi câteva fragmente 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s