Dimineţi · Poveştile mele

Dimineți – Dimineața 8

dimineata 8Îmi beau cafeaua lângă geam. Nu am nimic pe mine, decât o pătură ce o țin drept paravan între corpul meu și razele curioase ale soarelui parizian de dimineață. Analizez trecătorii grăbiți și mașinile ce se-ndreaptă nu ştiu unde cu o viteză uluitoare. Parisul și graba… înainte păreau antiteze, acum nici timpul, nici oamenii nu mai au răbdare.

La vie en rose*3rd millennium edition**.  Hmmm, îmi place asta trebuie să o notez undeva, și iar îmi vor sări puritanii de la academie și toți criticii rablagţi…  Parlez-vous franglais, mademoiselle DuCroix?*** … În fine, să lăsăm discuțiile despre epigoni, globalizare,”anglizarea” limbii franceze… Sunt tare curioasă de ce îmi va spune inspectorul ăsta… Durand. Clar, Sophie Delon e Reri… ce s-o fi întâmplat cu ea? O fi făcut bărbasu’ vreo criză de gelozie? Pur și simplu și-o fi dorit să dispară, că era cam ciudată…

Un Porsche negru oprește în fața clădirii. Din el coboară un bărbat cam de vârsta mea. Înalt. Atletic. Părul închis la culoare. Ochelari de soare Wayfarer. Poartă un costum negru și o cămașă albă  descheiată în cel mai sexy mod la ultimii nasturi. Cred că ăsta e inspectorul Durand. E bun, tipul. Trag repede pe mine o rochie din aia lungă până în pământ, albă cu un model floral turcoaz, cine m-ar vedea ar zice că mă duc la plajă… E cam decoltată dar… nu se știe niciodată.

 Sună la ușă. Am părul răvășit, dar… nu mă deranjez să îl aranjez. Deschid ușa zâmbitoare. Inspectorul Durand are o expresie de… piatră. Oare cum ar arăta un mic zâmbet schițat pe fața lui albă, ușor alungită, așa…  printre țepii ăia mici de barbă. După formalități îl poftesc în salon. Își dă în sfârșit ochelarii de soare jos și se așează pe canapea. Are niște ochi căprui tare intenși. Poate fi mai sexy bărbatul ăsta? Mă inspiră să scriu o întreagă trilogie gen Fifty Shades of Grey…ce, trilogie e puțin spus, m.i.n.i.m 10 volume!

– Doriți o cafea, domnule inspector?
– Nu, mulţumesc! Luați loc, vă rog… vreau să vă pun doar câteva întrebări.

Mă așez în fața lui, pe fotoliu. O clipă se uită spre unul din posterele mele înrămate cu Colette.

– Sunteţi fană Colette?
– Da… fană… o admir tare mult, să zicem că e idolul meu.
– Ciudat, eu vă asemănam mai mult cu Françoise Sagan.

Încep să râd în hohote.

– O, dacă v-ar auzi bunică-mea v-ar ucide, domnule inspector. Îi fac semn spre o poză de pe bufet, e o poză pe care bunicul a păstrat-o ascunsă multă vreme și în cele din urmă mi-a oferit-o mie: Sagan în zilele ei bune, cu o țigară în mână… ba chiar e și semnată de ea… Când mă vizitează bunica o ascund…. Dar asta rămâne între noi, domnule inspector… îmi place și Sagan… dar mi-a fost interzisă de marele inchizitor Marianne Ducroix… râd iar. În fine, nu cred că ați venit aici să discutăm despre influențele literare ale romanelor mele, sau despre lista mea de lecturi…

– Da, mă scuzați… Dar nu în fiecare zi ai ocazia de a interoga o scriitoare, mai ales una atât de cunoscută cum sunteți dumneavoastră.

Mă complimentează? Se cam uită în decolteu sau mi se pare mie?

– Cum vă spuneam și ieri la telefon, sunteți ultima persoană care a fost văzută alături de doamna Delon…

– Da, am cunoscut-o într-un bar. Am profitat de prima mea seară în Paris pentru a vedea o piesă a prietenului meu, domnul Schmitt. Eram tare curioasă de punerea în scenă, știți, am fost printre primele persoane care au citit scenariul, dar apoi am plecat în B. – un orășel insignifiant și plictisitor din Champagne-Ardenne, am stat acolo 2 ani… Speram să îl întâlnesc pe domnul Schmitt, dar se pare că e plecat într-un turneu așa că m-am dus într-un bar în apropierea teatrului. M-am așezat la o masă și ea s-a apropiat. Părea familiarizată cu opera mea. Însă mi s-a prezentat cu un pseudonim, Reri…

– Înțeleg… Şi apoi?
– Apoi am venit aici… a sta două nopți și o zi.
– Şi ce ați făcut în tot acest timp?
– Sex! Dar nu îmi cereți detalii!

Pupilele i s-au dilatat vizibil. Iar se uită în decolteu.

 – Ok! Dar care era starea ei, vi se părea tristă… v-a mărturisit ceva, orice?

– Nu părea tristă, ba dimpotrivă era foarte… veselă… De mărturisit… dacă mă gândesc bine, are o relație cam ciudată cu soțul ei… dar nu ştiu cine este acesta… ce face… V-am spus, eu nici numele ei real nu îl știam.

– Nu îl cunoașteți pe soțul ei? Şi el a fost în B. … recent, e un domn tare monden… nu cred că nu l-ați văzut măcar în treacăt. Se poate, dar dacă nu ştiu cine e…

Mi-a întins o poză… Nu se poate… acel chip… soțul ei e…

Va urma


Note

* La vie en rose = viața în roz (franceză)

** 3rd millennium edition = ediția pentru mileniul 3 (engleză)

*** Parlez-vous franglais, mademoiselle DuCroix?  = Vorbiți frangleza, domnișoară DuCroix? (franceză); Parlez-vous franglais? este titlul unei cărți semnate de René Étiemble, carte ce denunță anglicizarea limbii franceze.

Anunțuri

10 gânduri despre „Dimineți – Dimineața 8

    1. Mulțumesc 🙂 momentan e doar la stadiul de mini-nuvelă dar văd că primesc tot mai multe cereri de roman… deci cine ştie, poate după ce o să termin lucrul la Astrid.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s