Astrid

Astrid – I. Triunghi clasic. 1. Laura (partea 2)

Zilele au trecut fără a mă întreba dacă mai vreau să zăbovesc, deşi nu ştiu în care m-aş fi oprit. Sărbătorile nu sunt decât un haos frumos ornamentat – toţi aleargă de colo-colo în timp ce rostesc cuvinte în care nici ei nu mai cred. Mă bucur că ele s-au dus. Au fost primele sărbători pe care le-am petrecut fără Paul după mult timp şi, recunosc, mi-a lipsit teribil. I-am cumpărat şi un cadou, dar nu i l-am dat – îl aşteaptă acasă, sub bradul ce încă nu l-am despodobit.

Străzile sunt pustii. Lumea se reface după petrecerea de aseară. Eu cred că sunt singura nebună pe străzi. Eu, şi cioburile sticlelor de şampanie sparte, petardele ce şi-au dat duhul şi aşteaptă să fie măturate, decoratiunile încă neluminoase şi urările pentru un an nou mai bun ce încă plutesc în aer.

Nu se poate! Acela e Paul! Şi e de mână cu o fată… O fată? Aşa repede m-a înlocuit? Nu se poate, e una din studentele mele din anul 1! M-a înlocuit cu o fată de 19-20 de ani?!

M-am întors acasă. M-am aruncat în pat fără a mă descălţa şi fără a-mi da jos paltonul. Nu ştiu ce mă doare mai tare: sufletul sau orgoliul… dar ceva mă doare.

Va urma

Anunțuri

2 gânduri despre „Astrid – I. Triunghi clasic. 1. Laura (partea 2)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s