Astrid

Astrid – I. Triunghi clasic. 2. Paul (partea 1)

Sigur mă urăşte. Sigur! Am văzut asta în privirea ei astăzi când mă plimbam cu Astrid. Nu ştiu cum de soarta a făcut să ne întâlnim. Mă urăşte. Nu  aveai cum să observi asta, avea genul ăla de privire care aruncă săgeţi otrăvite… iar ţinta lor evidentă eram eu. Dar ce era să fac? Mă simţeam prizonier. Relaţia… nu, mai bine spus rutina noastră mă sufoca. După fiecare întâlnire cu ea mă simţeam epuizat, consumat psihic până la ultima picătură… Totul începuse să fie numai despre ea, despre cum totul în viaţa ei trebuie să fie perfect, să nu iasă în evidenţă mai ales după ce şi-a publicat prima carte şi a devenit şi asistent universitar… După ce a trecut de aceste două borne de pe traseul vieţii ei nu a mai fost aceeaşi Laura pe care am cunoscut-o acum 7 ani. Nu mai era spontană, nu mai dorea să facă nimic din ce făceam înainte – nu mai fugeam cu maşina într-un loc cu totul necunoscut şi pustiu unde făceam sex până cădeam laţi, nu ne mai îmbătam pe vreun acoperiş de bloc, nici nu mai ieşeam în cluburi, pub-uri sau berării – ci doar în localuri pretenţioase. Nici măcar nu mai râdea ca înainte. Nu mai vorbea ca înainte. Eu nu mai puteam trăi aşa… claustrat… cine ar putea? Nu am de ce să fiu condamnat! Ce vină am că am vrut să fie totul ca la început măcar din când în când?

Asta nu înseamnă că m-am simţit OK după ce ne-am despărţit, cum sigur ar crede ea. Nu-s atât de insensibil, totusi am iubit-o mult.

Va urma

Anunțuri

4 gânduri despre „Astrid – I. Triunghi clasic. 2. Paul (partea 1)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s