Astrid

Astrid – I. Triunghi clasic. 2. Paul (partea 6)

În ziua de Crăciun mi-a spus că se va duce să-şi viziteze bunicii, la ţară – şi cu toate astea cu cine m-am trezit la uşă la 8 seara (fix după plecarea părinţilor mei)? Exact, cu Astrid. Era înfofolită bine cu-n fular albăstrui în jurul gurii, avea o geacă de fâş crem, blugi negrii şi nişte cizme joase. Mi-a întins o pungă de cadou albastră…

  • Pentru tine!
  • Oof, micuţo, nu trebuia!
  • Ei, nu trebuia, e Crăciunul! Dar ce faci, nu mă pofeşti înăuntru, vine omul să-ţi aducă un cadou şi-l ţii la uşă?
  • A nu, scuze… Doar că nu mă aşteptam să vii… Intră.

Am poftit-o în sufragerie. Avea un pulovăr negru de caşmir. Îmi place cum îi stă în negru, contrastează cu culoarea părului ei. Eu nu-i luasem nimic, dar mi-a venit inspiraţia şi i-am spus că drept cadou o voi duce la cinema la filmul acela de care-mi tot vorbise (unul siropos, de fete). Mi-am desfăcut cadoul. Era o cană, dar nu era genul ăla de cană de o primeşti de Crăciun… nu era cu reni, moşi grăsani, îngeraşi sau eu mai ştiu ce… era o cană simplă, de o culoare asemănătoare cu nisipul…

  • Asta pentru că mi-ai spus că atunci când erai mic aveai o cană aşa din care beai ceai şi că mereu ai căutat una la fel… Să ştii că nu ai căutat bine, am intrat în magazinul ăla de chinezării de pe colţ şi când am văzut-o parcă mă striga: „Hei, tu, tipa cu nume ciudat, eu sunt cadoul pentru Paul”…

Am început amândoi să râdem. Îşi detesta numele încă de mică… Atunci pentru că râdeau copii de ea şi-i spuneau că e nume de extraterestru, acum i se părea prea dur. Mie imi place, e deosebit la fel ca ea… Am luat-o în braţe. I-am simţit corpul unduitor şi cald atât de aproape. I-am inspirat parfumul de trandafiri şi ciocolată. Nu ştiu cum m-am ţinut să nu fac dragoste cu ea în acel moment.

A stat vreo 2 ore pe la mine. I-am făcut nişte vin fiert cu scorţisoară. M-a rugat să-i mai spun o poveste cu şerpi cum făceam în copilărie. Eu i-am spus că nu mai are de ce să se teamă căci şerpii vizitau numai fetiţele mici care nu aveau stare, iar ea acum nu mai era o fetiţă şi-n plus era atât de schimbată că nici un şarpe nu ar mai recunoaşte-o. Ea a râs şi mi-a spus că mi-am pierdut abilităţlie de povestitor… Apoi ne-am jucat tabinet şi m-a bătut crunt. Drept pedeapsă a trebuit să o sărut de 10 ori timp de câte 3 minute şi apoi să-i fac masaj la tălpi… o Doamne, dacă asta e pedeapsă atunci să fiu pedepsit aşa în fiecare zi!

Am hotărât să renunţăm la planurile care le aveam de Revelion şi să-l petrecem împreună. Ce nevoie mai aveam de alţii dacă noi ne înţelegem atât de bine? Însă ce mă frământa pe mine era faptul că nu ştiam cum o să mă mai pot abţine mult. În acea seară iar m-a vizitat fantoma Laurei. A zbierat toată noaptea. M-a făcut inconştient, incapabil să-mi stăpânesc instinctele masculine, monstru…

Monstru… monstru, da sunt un monstru. Nu o iubesc pe Astrid, dar prezenţa ei mă copleşeşte… pur şi simplu mă folosesc de ea pentru a mă simţi bine. Mă face să mă simt mai tânăr, deşi nu mă pot declara bătrân, relaţia cu Laura m-a obosit atât de mult…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s