Astrid

Astrid – I. Triunghi clasic. 2. Paul (partea 7)

În seara de Revelion a venit la mine pe la ora 9. Pe sub paltonul negru pe care l-a avut la prima întâlnire purta o rochie albastră de catifea, scurtă, strâmtă şi cu spatele gol. Din ea ieşeau nişte picioare kilometrice, cărnoase (dar fără a putea fi numite grase), oricum ea e toată doar o înşiruire de forme ce fac în ciudă bărbaţilor. Părul îl avea prins într-un fel de coc simplu, nimic prea sofisticat cum sunt ălea gen naşă de cununie. Era machiată discret, ca de obicei – oricum nici nu are nevoie.

  • Vrei să bei ceva?
  • Ce ai?
  • Vin alb, roşu, whisky, coniac, şampanie… da asta o ţinem pentru la ora 24, da…
  • Whisky de care?
  • Jack Daniel’s..
  • Gheaţă ai?
  • Da, normal.
  • Atunci asta vreau.
  • Nu eşti cam mică, domnişoară… Of, trebuia să iau şi nişte Robby Bubble, dar am nişte Coca Cola dacă vrei că nu m-ai lăsat să termin…
  • Hai nu mă fă să râd, sunt majoră daaaaaaaaa! Peste 2 luni voi avea 20 de ani!
  • Ooooo ce mare, în America nici nu ai avea voie sa pui gura pe aşa ceva!
  • Hai mă am venit aici să mă cerţi tu? Acum plec la colegii mei…
  • Nu nu… te necăjeam şi eu!

Am pus două pahare de whisky. M-am aşezat lângă ea pe canapea. Am pornit laptopul şi am dat drumul la muzică. Ea a început să danseze ca nebuna. S-a urcat pe masă. De frenetic ce dansa a lovit paharul, iar acesta s-a spart pe podea… Nu m-a deranjat, îmi plăcea. Asta era energia pe care şi-o pierduse Laura şi poate chiar mai mult.

  • Hai şi tu!
  • Dar nu pe măsuţa asta că o rup. Coboară!

Mi-am întins braţele să o prind de parcă era la vreo înălţime admirabilă. Am strâns-o tare. I-am inspirat din nou mirosul acela minunat de trandafiri şi ciocolată. Am sărutat-o pasional şi i-am pus mâna pe fund… era tare şi parcă aştepta să-mi odihnesc palmele acolo. Pe ea nu a deranjat-o. Începusem să mă tem că nu mă voi putea abţine de data asta şi cu toate astea dansam lipiţi unul de altul. Era atât de caldă, atât de plăcută la atingere. Emana feminitate prin toţi porii. Celulele ei mă strigau să o fac a mea. Nu ştiam ce mă ţinea. Poate faptul că o ştiam de mică, poate faptul că era verişoara celui mai bun prieten… dar mă atrăgea teribil…

Am mai băut câteva pahare. S-a cam ameţit. La un moment dat, pe o melodie mai slow mi-a dansat în poală. Câte idei nu mi-am făcut în acele clipe, câte lucruri minunate şi perverse nu i-aş fi făcut, dar am rezistat eroic („Ce fraier băăăă. Lasă-ne! Lasă-neeeee!”  parcă aud acum un cor în minte) sau poate pentru că şi eu eram deja cam beat.

Dimineaţa m-am trezit pe capeaua din sufragerie cu ea lipită de pieptul meu. Dormea ca un copil. Părea mult mai frumoasă acum. Amândoi purtam aceleaşi haine de aseară. Am încercat să mă ridic fără să o trezesc. Dar nu am reuşit…

  • Ce … ce s-a întâmplat?
  • Nimic, dormi la loc.
  • Nu cccred că..că mai p…ppot! Cât e ceasu?
  • 11
  • Aaaaoleu
  • Ţi-e rău?
  • Puţin!
  • Ai băut cam mult…
  • Şi tu!
  • Da, ai dreptate. Suntem doi beţivi. Vrei o cafea?
  • Da.

Va urma

Anunțuri

3 gânduri despre „Astrid – I. Triunghi clasic. 2. Paul (partea 7)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s