Astrid

Astrid – XI. Laura/Astrid

Un nou capitol din Astrid, cel mai recent scris (bine doar un fragment) – special pentru voi!

1.Din nou în mintea Laurei

Nu știu ce caut aici. Uneori nu știu cine sunt. Când scriu uneori îmi vin amintiri… amintiri ciudate, desprinse parcă din altă lume… Eu la catedră, eu scriind, eu și-o carte – Cu dragoste, L., eu și Paul, eu privind o tânără cu părul roșcat – exact ca al meu… Și-n toate amintirile astea am senzația că mă cheamă Laura… și sunt blondă… dar eu sunt roșcată. Și… Astrid e numele ce îmi răsună în minte… Astrid…

Ușa se deschide. E Paul, a venit iar în vizită… pare mai abătut decât de obicei. Oare starea mea s-a agravat? Ochii lui negri erau mai inexpresivi ca niciodată. Întreaga sa față trăda o epuizare, nu doar fizică, ci mai degrabă sufletească… Purta haine negre…

  • Bună.

  • Bună, ce s-a întâmplat. De ce ești așa?

Se așează pe scaunul din fața patului meu

  • Nimic… sunt doar obosit.

  • Sigur, și hainele negre? Chiar e totul în regulă?

  • Negre? Hmmm, sincer nu am dat importanță… Tu, cum te mai simți?

  • Bine… oarecum… confuză… vreau să plec de aici…

  • Lau… Astrid, doctorii au spus că mai trebuie să stai o vreme aici. Dar faci progrese…

  • Paul? De când îmi amintesc îmi tot sună numele ăsta: Laura, de ce toți vă încăpățânați să îmi spuneți Laura? Pe mine mă cheamă ASTRID! ASTRID! ASTRID!

Mă cuprinde în brațe și mă sărută pe frunte, de parcă-aș fi un copil ce-a avut un coșmar. Dar eu vreau să știu… M-am săturat, știu exact ce va spune: „Trebuie să îți amintești tu, singură.

  • Gata… gata… o să îți amintești…

  • Eu vreau să știu…

  • O să știi… dar trebuie să îți dai tu seama, numai așa…

  • Când…

  • Faci progrese…

Și așa a fost pe tot parcursul vizitei. Apoi a plecat, eu am rămas singură, în rezerva asta albă… rece… M-am ridicat din pat și m-am așezat pe scaun, privesc pe geam… e vară… Mulți oameni stau în grădină. Nu vorbesc între ei. Sunt câțiva care vorbesc singuri, și par chiar fericiți. Altul se luptă cu niște dușmani imaginari. O doamnă în vârstă le spune povești asistentelor, dar oare cât de reale sunt… are Alzheimer… Un bărbat privește spre cer pierdut, nu știu ce caută, poate libertate… așa îl știu de când am venit aici…

Încerc să-mi forțez o amintire, dar nu reușesc decât atât: razele calde îmi mângâiau fața, o briză îmi purta părul prin aer și simțeam miros sărat de mare…

Apoi revin în universul meu monocrom.

2. Paul

Nu știu cât mai pot rezista. Boala Laurei mă consumă tot mai mult. Ce-am făcut să merit asta? Ce?

  • Ai văzut-o? Cum e?

  • E… bine?

  • Bine? Copilul meu e într-un azil de nebuni din cauza ta și tu consideri că e bine?

Lacrimile îi invadează fața zbârcită. Când oare o să înțeleagă doamna Marinescu că nu am vrut să se întâmple asta? Că nu am făcut nimic să declanșez asta? Laura e cea care și-a făcut speranțe… Ea mi s-a strecurat apoi în pat și-n viață… când eu eram disperat pentru că nu mai știam nimic de Astrid. Eu nu i-am promis nimic, nu i-am cerut nimic… ea și-a creat o a doua lume, și-apoi a devenit tot mai prinsă în ea…

  • De ce taci? Laura nu-și mai amintește de mine… de mama ei, crede că e altă persoană și ție ți se pare că e bine?

Ce naiba o vrea să îi spun? Ceeeeeee? A încercat măcar să o vadă? Să se convingă dacă își mai amintește de ea sau nu? A uitat că practic ani de zile au fost străine?

  • Dar de ce nu încercați să o vedeți? Doctorii spun că face progrese și… chiar se vede asta…

Se îndreaptă spre clădirea albă… ea îmi mai trebuia, cu scandalurile ei… nu mi-era de-ajunsă nebunia Laurei… Nu eram de-ajuns de tulburat azi? Și Astrid? Astrid părea așa fragilă mai devreme…

Anunțuri

7 gânduri despre „Astrid – XI. Laura/Astrid

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s