Biblioteca de pe Străduţă · Cafeneaua Soarelui · La plimbare pe străduţă

Fotocitirea – tehnici și păreri proprii

fotocitirea

Fotocitirea e o tehnică ce mie-mi stârnește păreri contradictorii. Pe de-o parte, e utilă atunci când vrei să citești o carte de teorie (de orice natură), pe de alta e total inutilă dacă citești beletristică – pentru că riști să pierzi acțiunea, personajele, etc.

Bine, dar ce este fotocitirea? Este o tehnică dezvoltată în anii 1980 de Paul Sheele ce presupune fotografierea mentală a unui material scris (i.e. carte/revistă/almanah/caiet/etc.) – acest pas fiind unul esențial în asimilarea informației.

Principiile pe care se bazează fotocitirea

Spre deosebire de cititul clasic, cuvânt cu cuvânt – prin fotocitire cuprinzi întregul material deodată. Și iar îmi vine în minte situația în care citești beletristică – distruge toată plăcerea lecturii, nu mai descoperi toate întâmplările, toate ideile, toate cuvintele frumos așezate. Însă, în cazul cărților din care trebuie să extragi o informație se dovedește a fi o chestie chiar utilă – în acest mod creierul absoarbe mult mai ușor și natural informații.

Prin fotocitire (sau photoreading – în termeni englezești) parcurgi materialul de cel puțin 5 ori!!! Aviz celor ce se pregătesc pentru BAC  sau pentru alte examene (heeei, colegele care se pregătesc pentru titularizare, mă auziți?). De asemenea, această metodă presupune un citit activ.

Photoreading-ul (da, cică am preluat și termenul ăsta…) îți permite să știi exact unde se află informația valoroasă din orice carte (ce ziceam despre beletristică??? chiar e forțată chestia asta!).

Cum să citești rapid

Documentându-mă pentru acest articol am descoperit că, fără să știu, în diferite circumstanțe chiar am folosit câțiva din pașii fotocitirii! Ei bine, aceștia sunt 5 la număr:

  1. pregătirea (îți stabilești scopul pe care vrei să îl obții din citirea cărții respective);
  2. previzualizarea (citești cuprinsul, îți faci o părere cam ce ar cuprinde fiecare capitol – astfel îți clarifici scopul și decizi dacă această carte merită citită);
  3. fotolocalizarea (răsfoiești fiecare pagină, 1 pagină/secundă, și „fotografiezi” pagina cu focus pe colțurile acesteia);
  4. postvizualizarea (răsfoiești materialul pe care îl ai în fața ta și identifici cuvinte cheie și reflectezi asupra lor. Poți examina chiar și fiecare paragraf în parte – mintea știe de unde să extragă informația);
  5. activarea (lași să treacă 24 de ore fără a mai citi cartea, apoi o iei și te uiți din nou peste anumite pasaje sau toată cartea).

Complicat, nu? Dar cică funcționează! Oricum, în anumite cazuri cred că distruge toată plăcerea lecturii și a descoperirii! Tocmai de aceea, nu prea sunt de acord cu ea decât în cazul în care urmărești un scop: să te pregătești pentru un examen, să extragi niște informații pentru a le folosi în diverse circumstanțe, etc.

Altfel spus, fotocitirea e bună atunci când ai de citit bibliografii întregi și simți că ești sufocat de volumul mare de cărți… în rest… nu prea!  E și un exercițiu mental foarte bun, zic eu!

Cititul nu e un sport, e o plăcere (dar despre asta vom vorbi într-un articol viitor)!

Voi ce credeți despre fotocitire? Ați încerca?

Anunțuri

25 de gânduri despre „Fotocitirea – tehnici și păreri proprii

  1. Nu numai că aș încerca ci chiar o folosesc în activitățile profesionale. Poate nu neapărat metodic însă. Ce mi se pare interesant este că nu este prima dată când aud de metode de citire rapidă. Foto-citirea este numai o metodă între altele. Am în bibliotecă o carte din 1984, destinată copiilor culmea, în care se prezintă o metodă foarte interesantă de învățare a citirii rapide însoțită de exerciții de „educare” a ochiului. Articolul tău mi-a amintit de acel material. Poate că pe lângă metoda explicată aici, voi arunca o privire mai puțin rapidă asupra lui acum.

    1. Da, mai sunt si alte metode si poate mult mai putin complicate decat aceasta. In ultimii ani fotocitirea a devenit o moda… Atunci cand cititul face parte si din viata ta profesionala, tinzi sa iti dezvolti propriile metode de citire rapida (si mie mi s-a intamplat). Ar fi interesant un articol si despre alte metode 🙂

    2. Cred că Fotocitirea este mai mult o tehnică de învățare accelerată. N-are rost să o aplici doar ca să te lauzi că ai citit 40 de cărți într-o lună, e aplicabilă în anumite domenii. Cum spuneai și tu, Cititul nu e un sport, e o plăcere!

  2. Votez împotrivă! Metoda nu poate aduce certitudini ci doar impresii. Sânt foarte puține situații, în care necesitatea unei impresii, sa prevaleze fața de necesitatea unei certitudini. Extinzând puțin planul discuției, aș argumenta că, un comportament sănatos, într-o societate sanătoasă, implică manipularea certitudinilor si nu a impresiilor. Acestea din urmă sunt bune doar pentru…poeți…!!!

    1. Pentru a citi beletristică nici mie nu mi se pare utilă… Pentru când ai nevoie doar de ideea principală, să zicem atunci când redactezi o lucrare de licență/disertație/doctorat – cred că e destul de utilă, deși mi se pare complicată…

  3. 🙂 Nu ştiu ce să spun! Eu cred că o folosesc în mod natural, de mic copil. Toţi cei care mă cunosc au rămas uimiţi de viteza cu care citesc. Dar şi că reţin! De exemplu „Nobila Casă”-J.C. cam 1200 de pagini (2volume) în 8h. Şi pot cita din ea. Adevărul este, cu cât o carte îmi place mai mult cu atât o citesc mai repede!

      1. Nu funcţionează mereu! De exemplu pentru „Acea fată frumoasă” de Radu Tudoran mi-a trebuit cam o lună. 🙂
        Ca şi pentru „Concert din muzică de Bach” 🙂 Dar m-am ambiţionat să le duc la capăt. Evident, printre paragrafe am citit alte zeci de cărţi, aşa numita literatură uşoară. Trebuia să-mi limpezesc cumva mintea! 🙂 Ah, era să uit de scriitorii ruşi care cu adevărat mă exasperează! 🙂

  4. As incerca pe cartile de dezvoltare personala, nu am rabdare sa asimile zinformatia in timp. Daca s-ar putea as citi in 50 min o carte de 400 pagini.
    As mai incerca pentru licenta, ca tot ma preseaza timpul si nu am facut nimic.

  5. Nu stiu daca am folosit fotocitirea despre care ai scris…Pentru mine a citi , asa cum scriai , inseamna relaxare , placere , de ce nu?, chiar informatie. Uneori , cand nu am vreme sau chef , citesc pe sarite.
    Nu am fost pusa in situatia sa folosesc metoda asta de cititre , constient , insa nu cred ca as incerca.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s