Biblioteca de pe Străduţă · La plimbare pe străduţă

La o ceașcă de… vorbe cu Ana

Coffee-and-Breakfast

Pe Ana o citeam înainte de a pleca… știți voi unde. Apoi, mă miram de ce nu îi mai pot accesa blogul. De ceva vreme am lămurit misterul, ba chiar a fost și participanta „misterioasă” la concursul meu. E de-o vârstă cu mama, dar e o persoană tare VIVACE – tocmai de aceea nu îmi vine să îi vorbesc cu dumneavoastră. Acum, după ce jocul s-a încheiat… am invitat-o la o ceașcă de… vorbe!

Bună, Ana! Pentru început o să te rog, așa cum o fac cu toți, să ne spui câte ceva despre tine!

Salut! Numele meu mic,complet , este Ana-Maria. Poate ar fi trebuit sa fie fără liniuță,însă o funcționară zeloasă,de la primărie , în 1968, a spus tatălui meu că e mai frumos așa. Port numele ambelor mele bunici , Ana paternă și Maria maternă, în urma unei discuții foooaaarte aprinse dintre părintii mei.Pentru că tata considera că Marița e nume de prințesă și mama spunea că numai fetele în casă se numesc așa. În fine ,ca să nu mai fie rost de gâlceavă, au considerat că  mămicile lor au nume frumoase,iar eu port numele bunicilor mele. Punct.

După cum vezi , îmi place să vorbesc despre mine și strămoșii mei , cred că aș putea să povestesc 24 de ore despre aventuri din copilărie și viață, însă poate cu alt interviu ,ca se plictisesc cititorii.

Deci , sunt o scorpie de noiembrie 1968 ,m-a scăpat barza la Constanța, într-o zi de vineri , în 2002 am făcut o schimbare în viață și am ajuns din est la vest și de atunci îmi duc traiul la Timișoara. Lucrez în domeniul comunicațiilor , ca tehnician . Visul meu a fost sa fiu navigator sau chirurg militar…adică tot ce nu se putea pentru o fata , prin 1987.Așa că meseria actuală, într-o oarecare măsură, îmi satisface nevoia de adrenalină, în delegații.

Interviul ăsta o să fie puțin… random! Ești pregătită?

Absolut. Îmi plac provocările , sunt ambițioasă și orice aventură nou venită este un prilej de cunoaștere.

Ce e blogul pentru tine? Și de ce atâta mister?

Haaaaa :)))))) De ce râd? Pentru că am fost întrebată de atâtea ori asta. Blogul ăsta a pornit tot dintr-o provocare , a actualului meu partener , care știindu-mă orgolioasă și ambițioasă, m-a provocat la blogărit. Inițial pe blogspot, apoi am mutat totul în wordpress. Ce este pentru mine? Hm…un loc de refulare , locul unde mă spovedesc și mă descarc, pagina virtuală unde găsesc sfaturi, când am nevoie , încurajări , bucurie și împărtășire de emoții. Uneori e jurnal.

Nu exista nici un mister , blogul a fost din 2008 și până în 2014 , public. Din păcate au existat anumite persoane care m-au citit și nu s-au putut abține să dea cu opinia lor în mine. Nu este vorba despre bloggeri,ci despre persoane cu care mă întâlnesc zilnic.

Ce hobby-uri mai ai?

Blogul nu îmi este hobby 😀 Hobby-uri ar fi tricotatul și, recent, croșetatul pe care l-am învățat dintr-o carte. Îmi plac cărțile și citesc oricând am timp, în special cele de aventura,mister. Îmi place să ies în aer, în natură, foarte mult.Ascult multa muzică, orice gen muzical, în funcție de stare.

Cum arată o zi perfectă în viziunea ta?

Nu știu să îți răspund aici, corect. Consider că orice zi din viață poate fi minunată/frumoasă/perfectă/așa cum se dorește, cât timp îți dorești asta , cu orice preț. Cred că depinde doar de mine ca o zi în care muncesc pe brânci sau stau sau indiferent ce fac, să fie o zi perfectă.

Într-un articol mai recent, scriai despre niște chestii religioase… Ce părere ai despre religie? Dar despre babele alea extremist-religioase?

Aici e teren minat și prefer să nu mă desfășor , pentru că ar trebui să rezumi mult din ceea ce aș scrie și n-am limită în a mă desfășura pe subiect. Dar , per ansamblu, religia este o treaba foarte, foarte frumoasă, o chestie de cultură, de învățături și pilde , religia vorbește despre oameni și credințe , despre educație și frumusețea spirituală, despre ce înseamnă umanitatea raportată la credințe și tradiții. DAR eu fac diferența între religie și dogmă. Biserica promovează dogme și reguli, nu religie.

Ai să râzi, însă a fost o etapă din viața mea, cu vreo 20 de ani în urmă, când mă transformasem într-una din babele ce pupă preșurile bisericii. Deși nu aveam mai mult de 30 de ani, ajunsesem să trăiesc extremist-religios. Ulterior am dat vina, pentru asta, pe cineva din familie. Nu găsesc scuze, însă conjunctura fusese propice. Până într-o bună zi, într-o discuție,când unul din cumnații mei, mi-a spus cam așa: „Ana , trezește-te! Ai ajuns ca mama! Trebuie să-ți trăiești viata!” A fost ca un duș scoțian , binevenit.

Fără ce nu ai putea trăi?

Dragoste, absolut și categoric. Am nevoie de atenție , am nevoie de mângâiere, am nevoie de atingere…..am nevoie de dragoste în toate sensurile și în toate înțelegerile ei.

Ai învățat ceva din blogging?

Nu înțeleg întrebarea :), dar încerc un răspuns. Bloggingul este o etapă . Nu știu ce și dacă am învățat , sentimental sau mental vorbind, ceva, dar tehnic am învățat destule.

Fiul tău îți citește blogul? Ce zice?

Nu 😀 , nu citește și nu îl interesează. El este puțin diferit de băieții de vârsta lui. El nu are blog și abia dacă își folosește pagina de Facebook , deși este clasa a XII-a la liceu de informatică.

Ce nu ai vrea să auzi de la fiul tău?

Că nu i-am fost prietenul în care și-a pus toată încrederea și părintele pe care s-a bazat întotdeauna.

Dacă ai putea vinde iubire – cu cât ai da kilu‘? Ai vinde și online?

Iubirea nu are preț. Aș dărui cu TIR-ul , dacă aș putea, oricui, oriunde, oricând….

După ce o să termini acest interviu ce o să faci?

O sa tricotez, puțin, în timp ce am să arunc câte o privire la filmul la care se uita al meu ca bradul, apoi am să întind rufele în balcon , am sa o rog pe fiica mea să se pregătească de culcare(este aproape de ora 22 ) și pe la 23 voi merge și eu la somn. Mâine începe o nouă săptămâna*. (Samir, motanul , cred că e tembel, are un chef de joacăăăăăă….)

Cum ți s-a părut postura de intervievată?

Foarte tare! Mi-a plăcut , îmi place să povestesc…. 😀

Planuri, vise, speranțe și-o urare!

Casa de chirpici, cu gradină, la țară .

Visele sunt multe ,prea multe… însă unul și cel mai important, se numește mediteraneo.

Tuturor le doresc sărbători pascale cu bucurie și să nu uite să trăiască, intens, cea mai de preț comoară omenească: viața!


Notă

* Ana a răspuns întrebărilor duminică seara

Anunțuri

13 gânduri despre „La o ceașcă de… vorbe cu Ana

  1. Mi-a plăcut mult interviul ăsta. E cel mai neplictisitor interviu pe care l-am citit vreodată și aș fi citit în continuare oricât de lung ar fi fost. Admir foarte mult oamenii care au darul de a povesti fără a plictisi. Sunt puțini.

  2. Mi-a plăcut interviul. De fapt mi-a plăcut mult și ideea de interviu lansată de tine celor ce au participat la concurs. Acum când pun laolaltă articolele Anei cu acest articol, iese altceva … un altceva mai interesant, Ce a fost și ce a rezultat , un întreg frumos.

  3. Ioiiiii….sunt atat de emotionata pentru acest interviu si pentru toate comentariile lasate , incat va rog sa imi scuzati stangacia in a multumi tuturor pentru cuvintele frumoase si apreciere! 🙂
    Am sa fac un reblogg si la mine. Azi simt nevoia sa traiesc din plin „vedetismul” meu! 😉 😀
    MULTUMESC!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s