Eu și blogging-ul

Fiindcă ziua mea se apropie cu pași repezi, m-am gândit să vă spun o poveste… despre mine și despre blogulețul meu! Am mai spus-o, o știu, și în partea cealaltă. Însă, pe lângă lucrurile scrise acolo am mai venit și cu adăugiri!

Deci, fără a mai lungi introducerea… iată povestea mea și a străduței mele!

Mulţi dintre voi mă ştiu deja drept Illusion, o parte din voi mă ştiu şi drept Diana… dacă mă gândesc bine una nu o exclude pe alta. Deja cred că v-am aiurit nu? Staţi liniştiţi, prin postarea asta veţi afla mai multe despre mine.

Acum gata, pot începe să vă povestesc cum am descoperit eu minunata lume a blogurilor şi cum ea, m-a schimbat şi m-a ajutat să fiu ceea ce sunt azi! Sunteţi pregătiţi?

ÎNCEPUTUL

Încă de mică am avut o imaginaţie bogată: inventam cântecele, poezii, poveşti (aceasta din urmă avea un ritual special: mă cocoţam în bibliotecă, luam o carte şi „citeam”, adică spuneam ce credeam eu că scrie acolo)… A, da şi le mai povesteam şi vecinelor ce se mai întâmplase în Dallas (cred că se pune şi asta, nu???). Prima poezie am scris-o în clasa a 2-a şi se numea Pisicuţa … Deşi am scris multe chestii în generală şi, de fiecare dată când aveam câte o compunere profii mă lăudau, merei se găsea câte un coleg să ceară poezia aceea – devenise un coşmar pentru mine – nici o mai ţineam bine minte!

În liceu, scriam foarte mult mai ales chestii romantice (deh, vârsta iubirii). Tot atunci a început moda blogurilor. Mi-am deschis şi eu unul, în limba engleză pe un site care acum nu mai există. Prin intermediul lui am cunoscut oameni minunaţi din multe ţări, cu unii am mai păstrat legătura şi după ce site-ul s-a închis, dar treptat ne-am distanţat – însă tare dor mi-e de ei!

DE LA BLOGSPOT LA WORDPRESS: NAŞTERE LUI ILLUSION

Fiind încurajată de succesul pe care îl aveam pe blogul în engleză mi-am zis, de ce să nu îmi fac şi un blog în română – şi aşa a început adevărata mea aventură ca blogger. La început, am scris pe Blogspot – însă nu mă simţeam deloc în largul meu acolo şi am abandonat o perioadă. Însă, pentru mine scrisul e un viciu… Nu am putut sta departe şi am migrat pe WordPress unde am înfiinţat Strada unde soarele mai răsare din când în când (abia acum realizez cât de lung e acest nume) şi mi-am luat numele de Illusion.

De ce Illusion? Nici acum nu îmi explic, pur şi simplu mi-a plăcut la nebunie tot ce transmitea acest cuvânt: mister, delicateţe, feminitate!

La început, scriam destul de rar… şi chiar am avut o pauză de vreo 6 luni, însă, ca de obicei nevoia de scris a revenit, de data asta şi mai acută.

STRADA UNDE SOARELE MAI RĂSARE DIN CÂND ÎN CÂND

În martie 2013 am realizat că nu mă pot rupe de blog, că blogul înseamnă ceva mai mult pentru mine decât un loc unde scriu. Am început să postez tot mai des. Am cunoscut oameni noi care mi-au dat încredere în mine (believe it or not – eram o persoană destul de timidă). Mi s-au deschis noi orizonturi, soarele, în cele din urmă, răsărea tot mai strălucitor pentru mine!

Cu timpul, s-a instalat şi acea nevoie tipic bloggerească de a-ţi promova blogul şi tot căutând am crezut că am ajuns în locul potrivit – știți voi unde… Am învățat o chestie – două, nu zic nu! Însă, pe zi ce trece parcă mă îndepărtam tot mai mult de mine și de menirea acestui blog!

M-am întors la străduța mea cu ajutorul cuiva drag care m-a ajutat să îmi fac XML-ul (ce naiba o fi ăla) – cine știe înțelege despre cine e vorba 😉 . Apoi, tot cu ajutorul acelei persoane am reușit să îmi schimb acea adresă luuuuuuuungă, știu unii din voi nici nu au observat 🙂

Am considerat acea etapă de rătăcire doar o paranteză și-acum… continui să scriu!

Ce urmează?

Nici eu nu știu. Eu doar scriu – pe blog, mai scriu și pe alte site-uri și, evident, scriu și la roman!

Vă mulțumesc tuturor că-mi sunteți alături!