Amintiri blogosferice · Cafeneaua Soarelui · La plimbare pe străduţă

Istoria blogurilor

Istoria blogurilorPe platforma aia știți voi care am scris un articol despre Istoria blogurilor. Cum am muncit foarte mult pentru acesta consider că locul său este aici și nu acolo, unde articolul a fost păstrat dar autorul a fost șters! Dar nu vă mai țin mult, chiar e interesant acest articol – aștept părerile voastre!

Blog este prescurtarea de la „weblog” (jurnal pe internet) şi reprezintă o publicaţie on-line conţinând articole actualizate periodic care au, de obicei, un caracter personal. Blogurile pot fi realizate în diverse scopuri ce  formează o paletă foarte extinsă de la jurnale personale, până la „arme” publicitare utilizate în diverse tipuri de campanii. Totalitatea blogurilor și a autorilor de bloguri a fost denumită „blogosferă”.  Pe lângă asta, blogurile constituie una din numeroasele fațete ale fenomenului numit Web 2.0.

Însă, probabil vă întrebaţi cum au apărut blogurile? Cum de au ajuns atât de importante? Ei bine, cu istoria blogurilor ne vom ocupa în cele ce urmează.

Tăticul și nașii blogurilor

Oricât am încercat să caut şi o mămică nu am găsit (şi nici năşică).  Istoria blogurilor începe în ianuarie 1994 când un student de la Swarthmore College,  pe nume Justin Hall a creat primul blog – Links.net, bineînţeles, pe atunci nu era numit blog, ci era un simplu site personal. 3 ani mai târziu, Jorn Barger (un blogger timpuriu, dar influent) a creat termenul de „weblog”. În 1998 va apărea şi prima menţiune a unui blog pe un site de ştiri – relatarea uraganului Bonnie postată iniţial de Jonathan Dube şi apoi preluată de The Charlotte Observer.

În fine, în 1999, programatorul Peter Merholz prescurtează „weblog” în blog. Iar după 5 ani, acesta va fi ales cuvântul anului de către cei care se ocupă de redactarea dicţionarului Merriam-Webster.

Pe parcursul acestor primi ani, au apărut puţine platforme, dintre care cea mai cunoscută este Livejournal. În 1999 a apărut şi Blogger (Blogspot) care a jucat un rol important în dezvoltarea curentului blogosferic.

Anii de creștere

În 1999 existau doar 23 de bloguri în lume, în 2006 numărul acestora a crescut la 50 de milioane. La început, cele mai populare bloguri au fost cele politice, acestea devenind din ce în ce mai utile în descoperirea opiniilor publicului. Tot la începutul anilor 2000 am mai apărut şi noi platforme de blogging, precum WordPress şi TypePad, dar şi serviciul pentru podcasting Audioblogger şi Adsense (toate în anul 2004). În 2004, după înfiinţarea Youtube au apărut şi primele vloguri (videobloguri).

Pe măsură ce blogurile s-au dezvoltat, au apărut şi meta-blogurile – bloguri despre blogging ai căror autori au devenit nişte adevăraţi guru o dată ce s-au inventat metodele de a face bani din blogging. Darren Rowse şi John Chow sunt doar două exemple de bloggeri care au făcut averi din asta.

Evident, a trebuit să izbucnească şi un prim scandal. Heather Armstrong, bloggeriţa din spatele Dooce a fost concediată după anumite cometarii făcute la adresa şefului ei pe blog. Astfel un întreg scandal referitor la intimitate a apărut şi nici măcar în ziua de azi nu a încetat… Însă, blogul Heater a ajuns „vedetă”… oarecum – în argoul american a apărut cuvântul dooced care înseamnă „a fi concediat după ce ai postat ceva urât la adresa angajatorului pe blog”.

Blogurile ajung în prim plan

În 2005 s-a estimat că 32 de milioane de americani citeau bloguri (asta însemnând aproximativ 10% din populaţia de atunci a SUA). Un număr considerabil de site-uri importante, televiziuni, emisiuni, instituţii, persoane publice etc. au început să îşi creeze bloguri începând cu acest an. Numărul blogurilor a început să crească din ce în ce mai mult, ajungând la 152 de milioane în 2010.

Pe lângă bloguri s-au dezvoltat şi o serie de microbloguri (bloguri cu postări scurte). În această categorie intră şi postările de pe Twitter.

Viitorul blogurilor

Mulţi specialişti în domeniu prezic că blogurile nu se vor schimba cu mult, dar vor apărea din ce în ce mai multe îmbunătăţiri referitoare la modul în care acestea sunt redactate, citite, accesate, etc.

Anunțuri

18 gânduri despre „Istoria blogurilor

  1. Foarte interesant articol.
    În toamna lui 94 am „intrat” la informatică. SO-ul era unul primitiv și profesorul complet dezinteresat, în schimb ne preda tone de teorie. Asta m-a determinat să mă mut la Uman – limbi străine, dar informatica a rămas o pasiune și o provocare așa că am învățat de una singură foarte multe lucruri.
    În România, eu consider că blogosfera este slab dezvoltată față de în alte țări. Bloguri/siteuri cu adevărat interesante sunt puține și primează cele în care scandalul are loc de frunte.
    Bineînțeles, asta-i cererea. Așa oameni, așa blogosferă 😀

      1. Asta nu se va schimba, la început sau nu. Pentru că în primul rând ar trebui să se schimbe mentalitatea oamenilor, lucru greu spre imposibil de înfăptuit.

  2. Spui că „iar altii nu au in cap decat trafic, seo la greu, profit”.Personal nu văd de ce ar fi ceva rău în asta. Mă gîndesc că blogul e doar un fel de ziar/revistă alternativ(ă) celor existente pe piaţă, unde păreri personale prind contur. Dacă îl vrei ca un jurnal, atunci poate că nu ar fi cazul să-l faci public. Pentru că dacă te adresezi tuturor, atunci înseamnă că-ţi şi doreşti să fii citit. De cît mai multă lume, să nu fim ipocriţi. Iar pentru unii care îşi consumă foarte mult timp cu el, de ce să nu facă şi bani din asta? Ce, ziarul nu costă?
    Cum ar trebui să arate blogul ideal din punctul tău de vedere? Şi de ce toate ar trebui să arate la fel? Oare suntem toţi la fel?

    1. Dragul meu, ai înțeles totul greșit! Nu e un lucru rău atâta timp cât nu faci din asta o obsesie! Excesul de SEO dăunează și știu ce zic (după aproape 5 ani de blogging și 2 ani de scris și prin alte părți), la fel și cu cei obsedați de trafic – mulți scriu articole de mai puțin de 2 lei doar ca să facă trafic, asta ți se pare un lucru bun? Eu strict la asta mă refeream! Un blog ideal nu există – pentru că fiecare blog e diferit, nu am spus nicăieri că toate trebuie să fie la fel! Fiecare face ce vrea cu blogul să ce vrea, tu scrii știri, alții jurnale, alții literatură, alții au bloguri de fotografie, culinare, despre vinuri – e loc pentru toți!

      1. Uite, vezi? Deja stabileşti standarde şi limitări. Şi ai tot dreptul s-o faci. Acelaşi drept pe care îl au şi ceilalţi să creadă că ceea ce fac e chiar bine. În realitate niciunul nu ştim dacă e bine sau e rău. Ştim sigur că e doar altfel. Aşa cum trebuie să fie. 🙂

        1. Fiecare face ce vrea cu blogul său. Unii profită de niște practici bune și le transformă în ceva rău – doar pentru a obține profit, eu la asta mă refeream! Nu am nimic cu SEO – chiar e un lucru bun, dacă nu exagerezi cu numărul de cuvinte cheie, iar de cei care scot profit – bravo lor, blogul meu are o tendință literară, banii din scris îi scot de pe site-urile cu care colaborez 😀 dar fiecare e stăpân pe propriul blog, face ce vrea cu el… dar asta nu înseamnă că nu poți remarca faptul că există și bloguri/site-uri slabe.

      1. eu mă bucur de privelişte la propriile bloguri. noroc că am prieteni buni care mai meşteresc la ele. (se şi amuză copios de naivităţile mele). 🙂

  3. postu’ tau mi-a reamintit de-un articol pe care l-am postat acum 3 ani: Facebook, twitter sau… blog? 🙂

    Toate 3 retele sociale „dangeroase”? 😀 În orice caz, facebook a „lovit” recent doi salariati ai unei mari firme franceze, care au fost pusi „pe liber”, dupa ce-au denigrat, calomniat si insultat sefu’! Degeaba au încercat sa-l dea-n judecata, legile au fost aplicate à la lettre: dura lex, sed lex! 😀 Long story, short: acei 2 salariati au schimbat pe „peretele-FB” public al unuia mesaje extrem de injurioase la adresa patronului, postându-i numele întreg! Decenta ma împiedica sa le repet… 😀 Oare au uitat ca toate-astea erau vizibile?! Oricum, avocatul lor va face apel dupa aceasta decizie, ceea ce-ar putea conduce la un impas temporar sau definitiv al libertatii de exprimare pe net! Am un cont-FB profesional, unde postez „banalitati” banale(sic!)… 😀 Un blog NU se poate compara cu cele 2 retele sociale pomenite mai sus, desi e în mare parte un spatiu public, chiar daca n-are „pretentii” de „circulatie densa”, e o „ruda” – social restrânsa, unde se schimba dialoguri între blogger si „abonati” sau între participanti, care pot fi: cunostinte, prieteni, rude sau chiar… propriul patron! 🙂 Deci, un blogger e mai protejat si nu risca sa pice-n „plasa” aceleiasi legi?! Nu cred, deci atentie, prudenta, vigilenta înainte de-a posta „n’importe quoi” despre oricine pe FB, twitter si… pe bloage! 🙂

    1. Daaa, unii tind să ducă libertatea de exprimare la extrem. Uită că în ”viața offline” mai există și unele chestii numite secrete, sau conversații private! Facebook folosesc doar pentru a ține legătura cu prieteni, foști colegi și, mai nou, cu unii cititori… Twitter nu prea îmi place. Blogul e ceea ce vezi și tu 😀 De preferat, prefer blogul 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s