În trecere pe străduţă · La plimbare pe străduţă

De vorbă cu Doina Roman

Pe GoodRead.ro am avut ocazia de a lua câteva interviuri de suflet. Și o să vă menționez doar câteva persoane minunate  pe care am avut ocazia să le descopăr sau… aprofundez astfel: Corina Ozon (ei i-am luat primul interviu pentru GoodRead.ro și aveam niște emoții…), scumpa mea Natașa Alina Culea, inconfundabilul Ratzone, dragul de Petru, Adriana Ungureanu – o persoană deosebită, Georgiana Drăgan – cineva de la care toți avem ce învăța, Antonia Bogdana Bălan pe care acum o îndrăgesc și mai mult,  Patricia Rădulescu – o traducătoare cu mult har, misterioasa O Carte Bună. Și lista poate continua (de fapt, e în continuă creștere – o găsiți în secțiunea Lumea Cărților → Interviuri → Interviuri scriitori de pe GoodRead.ro).

Recent am avut ocazia de a o intervieva pe Doina Roman – o scriitoare care s-a lipit de sufletul meu! Iar interviul mi-a plăcut atât de mult încât am selectat și pentru voi câteva pasaje!

Bună, Doina! Îmi pre bine că ne cunoaștem, în sfârșit! O să te rog, pentru început, să le spui și cititorilor câte ceva despre tine!

Se spune că noi toţi suntem colaje ale celor care ne-au educat sau au însemnat ceva în viaţă noastră. Câteodată îmi recunosc peticele : de iubire pentru literatură luate de la profesorii mei, bucăţile de dezamăgire de la cei care mi-au dat lecţii de viaţă, fâşiile mari de iertare cerute Domnului pentru greşelile mele , crâmpeiele de fericire dăruite de viață și purtate în suflet, ca pe niște comori ce nu le-aş da niciodată. Marginile acestui colaj sunt făcute din cunoaștere personală. Îmi doresc să curgă prin mine și să-mi înfoaie veşmântul ăsta de petice pământești în care îşi au rădăcinile fiinţele dragi din viaţa mea…

[…]

În volumul 1, sentimentele sunt un fel de monedă de schimb… Care ar fi, în viziunea ta proprie, definiția sentimentelor? Mai țin oamenii cont de ele?

Sentimentele sunt definitorii pentru rasa umană. Oglindesc stări emoţionale care aparţin numai oamenilor şi nu sunt permanente. Dragostea, ura, invidia, dorul, vin şi pleacă uneori mai intens, alteori te macină ani în şir. Oamenii din asta trăiesc, se hrănesc cu ele şi sunt în stare să renunţe la orice ca să-şi satisfacă pe cel care e mai puternic. Aici e mult de discutat, dacă oamenii ţin cont de ele sau nu. Unii sunt în stare să le sacrifice, de pildă – dragostea pentru bani, să-şi înece furia în alcool, bucuria să o înlocuiască cu plăcerea oricare ar fi ea. Sunt fiinţe care pentru sentimentul de plăcere renunţă la cel de demnitate. Sunt popoare la care sensul dorului, de pildă, nu este perceput ca la români. Rasa umană face alegeri, pentru că poate!

res_c78485dfa6dd60c17f7695c86144c9c4

Cum ar fi o lume fără sentimente?

Lumea este şi cuprinde tot ce există în realitate, în diverse forme şi este infinită în timp şi spaţiu. O lume fără sentimente, ar putea exista, dar nu cu homo sapiens. Cu altă specie, poate cu hibrizi, cu resturi genetice, cu greşeli clonate.

Cum ar fi o lume fără cărți?

Doamne fereşte! Acolo este tot ce a acumulat omenirea de când există. Recent, doi fizicieni, Dr. Stuart Hameroff şi Sir Roger Penrose, afirmă că informaţia acumulată în microtubulii din creierul uman nu moare odată cu noi şi nu se pierde. Se întoarce în univers. Ei bine o lume fără cărţi şi mă refer aici la tot ce înseamnă carte – ştiinţifică, lucrări, culegeri – indiferent pe ce suport ar fi informaţia, ar trebui conectată la resursele universului, la acestă bancă nelimitată din care să ia cine poate şi ce poate. Probabil s-ar programa la conectare , pe raţie, pe caste, pe clanuri, pe naţiunea cea mai favorizată. O carte de literatură este emoţie, este suflet, este har. O lume fără artişti şi scriitori, este o lume de HHC (hibrid human creature – l-am inventat eu acum). Altă variantă exceptând filmul lui Ray Bradbury, 451 Fahrenheit, ar fi minunata lume a Şeherezadei . Şi ultima, variantă sumbră… da, se poate, e trist, dar o arată multe semne că s-ar putea ca într-un viitor apropiat, omenirea să vrea numai informaţie şi atât.

[…]

Un gând de încheiere, te rog!

Râzi când poţi şi cât poţi, nu-ţi face griji dacă se uită cineva la tine! Nu se uită nimeni! Sări gardul minţii! Să nu uiţi că mintea n-are garduri! Şi lasă uşa deschisă gândirii, nu se ştie din ce constelaţie va veni într-o zi la tine o minune! Ar putea fi adevărul, înţelepciunea, cunoşterea sau chiar dragostea. Afară e soare, treci Pragul!


P.S

Interviul integral îl găsiți aici

P.P.S

Nu uitați de concurs

Anunțuri

Un gând despre „De vorbă cu Doina Roman

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s