Amintiri blogosferice · Cafeneaua Soarelui · La plimbare pe străduţă

11 semne ale dependenței de blogging

dependentaTot știți voi unde am scris despre dependența de bloguri. Un articol care mi-a plăcut teribil de mult și care, evident, își are locul aici și nu acolo (bine, am modificat puțin finalul)

Blogging-ul  e mai mult decât un hobby – e un mod de viaţă… sau chiar un viciu pentru mulţi dintre noi. Cum îţi dai seama că ai devenit dependent de blogging? Iată 11 semne ale dependenţei de blogging:

  1. Îţi plănuieşti ziua astfel încât să ai timp să postezi ceva;

  2. Uneori faci lucruri doar pentru că ţi se par interesante şi astfel ai material pentru blog;

  3. Nu mai măsori timpul în secunde, minute, ore, zile ci în postări;

  4. Îţi verificii statisticile de mai mult de 20 de ori pe zi;

  5. Devii agitat dacă realizezi că ai făcut o greşeală într-o postare şi nu eşti la calculator şi nu ai nici telefonul la îndemână pentur a o corecta cât mai repede;

  6. Răspunzi când eşti strigat pe numele tău de blogger şi nu pe numele tău real;

  7. Mai întâi răspunzi cometariilor de pe blog şi abia apoi e-mailurilor primite de la prieteni, familie şi de la job;

  8. Petreci ore în şir plănuind o postare care crezi că va deveni viral;

  9. Dormi cu un caiet şi un pix sub pernă – pentru orice eventualitate;

  10. Citeşti bloguri înainte să mergi la culcare … şi imediat după ce te trezeşti;

  11. Uneori ai impresia că ştii mai multe despre bloggerii pe care îi citeşti frecvent decât despre oameni pe care îi cunoşti în viaţa reală.

Voi pe care le-aţi bifat?

P.S.

Dependenţa de blogging nu dăunează grav sănătăţii însă, în cazul în care apar reacţii adverse acestea se vindecă uşor printr-o postare în care să vă exprimaţi stările…

Cât despre mine… They tried to make me go to rehab/ I said, „no, no, no”


Nu uitați nici de concurs!

Anunțuri

48 de gânduri despre „11 semne ale dependenței de blogging

  1. m-am recunoscut @ n° 11, atât… ah, stii zicala aia: orice problema are, cel putin, o solutie… 🙂 adicatelea: TU alegi, TU decizi… 😉 long story, short: virtualu’ NU va înlocui niciodata viata reala, concreta, tangibila, asa ca: welcome-to-real-life.com/org/net!!! 🙂

  2. Al 12-lea semn: faptul ca ai putut enumera alte 11 înainte! :))
    Nu mã regãsesc decât în cel despre planificarea timpului, dar asta este mai mult o necesitate. Aşa cã nu consider cã am dezvoltat vreo dependenţã, poate doar plãceri, cum este aceea de a scrie.

  3. inseamna ca incet, incet devin dependent 😀 oricum depinde…cateodata il las in uitare zile la rand si cateodata ma fulgerea o idee si trebuie sa scriu repede orice s-ar intampla :)))

  4. E o parte importantă, dar nu sunt dependentă. Cu siguranță, probabil pentru că realul mă solicită foarte mult și plăcut. Cred că pentru a avea dependență trebuie să fie refugiul plăcut al zilei (blogul). Nu apuc să postez cât aș vrea, pentru că îmi place să scriu, scrisul e parte din mine și blogul e un fel de scenă.
    Cu siguranță anumiți virtuali au depășit în valoare pe anumiți reali pentru mine. Așa că e discutabil, din punctul meu de vedere, care pe care. Și am să-ți spun de ce. În virtual nu ai cum să nu fii sincer. Scrisul te destăinuie. În real e mai ușor să porți o mască și să-ți alegi cuvintele. În virtual cine se aseamănă se adună (cred că te citez 🙂 ) și se formează niște legături puternice. Sigur că distanța își spune uneori cuvântul, dar dacă vine un moment și virtualul se dizolvă în real nu cred că lucrurile pot sta altfel. Părerea mea 🙂

    1. Cu siguranță anumiți virtuali au depășit în valoare pe anumiți reali pentru mine. – clar și pentru mine… la fel pentru tot paragraful! Deși uneori simt nevoia de mai mult, în unele cazuri… 🙂

      1. Probabil că și eu aș simți nevoia de mai mult în anumite cazuri, dar fiind oarecum izolată de majoritatea la o distanță atât de mare, am în subconștient foarte puternic înrădăcinată această realitate. Dacă am fi în același oraș, ori la distanțe… decente, cred că ar fi oarecum firesc să spargem virtualul. 🙂

          1. De citit nu, pentru ca doar aici mai gasesti acele persoane minunate care au disparut din lumea reala! De scris, da! Frumusetea sta mai mult in ochii cititorului decat in harul creatorului si tine foarte mult de contextul in care perceputa creatia. Eu insumi, recitesc cateodata ce am scris si pur si simplu ma bufneste rasul. Alteori, acelasi text, in alt context, mi se pare genial. Cand firea umana se plimba tot timpul intre cer si pamant, este obositor sa tot incerci sa tii pasul, pentru ai fi pe plac. Mai am un blog de fotografie. Acolo lucrurile sunt mult mai simple. Tac pac, si gata! Iei ce da Domnu’, fara sa mai faci anticamera pe la usa muzei, pentru o frimitura de inspiratie. Mai este si acea expresie „o imagine face cat 1……cuvinte!?”. Simt ca alunec usor, spre vizual!!!

            1. Cunosc senzațiile descrise de tine, mai ales faza cu recitirea propriilor texte… Oamenii frumoși nu au dispărut complet, doar că sunt din ce în ce mai rari… Și blogul tău de fotografie este???

              1. Eeeee!!! Mai pus în dificultate! Formularea ta, poate avea doua interpretări ; 1-dacă și blogul de fotografie este un lucru rar întîlnit, ca si oamenii frumoși?
                2-cum se numeste?
                Logica duce spre 2, dar pentru că este un subiect delicat (pentru mine), insist pentru precizare!

  5. într-o vreme le bifam pe toate.
    astăzi, de pildă, am deschis blogul o singură dată. știu că am ceva de scris, mereu am, însă pe blog apare cam 20% din ceea ce scriu. și singurul lucru care mă mai irită este când descopăr după multe vreme o greșeală de scriere ori o virgulă pusă aiurea.
    și… am prieteni pe care nu i-aș fi avut dacă nu era blogul. recunosc. 🙂

  6. Mda… Grav doctore? In afara de pix si foaie … sa curga cu dependente de tot felul. Am realizat si m-am „rupt” putin cate putin. Mai obligata de o oarecare conjuctura, mai din o anumita initiativa intru propriul bine.

  7. Aş spune:
    1) în perioada în care încă mai scriam, până să renunţe cuvintele la mine…; 3) idem 1.; 4) ; 5) ; aş bifa şi 6) dar acum parcă-mi pare rău că n-am şi eu un nume de blogger; 7) clar!; 8) ; 9) înlocuiesc şi eu pixul şi caietul cu telefonul; 10); 11) o da! 😉

    😘

  8. Am o aplicație de la wordpress pe telefon deci scriu și la 2 noaptea dacă imi vine, sunt elevă și ignor profesorul gândindu-ma la ce o să scriu când ajung acasă. Și toate celelalte aspecte menționate mă definesc în totalitate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s