Biblioteca de pe Străduţă · La plimbare pe străduţă

Zale

zale

Între-atâta proză mai e loc și de poezie. Între-atâtea doamne și domnișoare minunate despre care-am scris în ultimele zile e loc și pentru un domn. Nu credeți?

Știți senzația aia pe care-o aveți când pășiți pentru prima data pe o plajă? Când orizontul e doar un azuriu superb, aerul are o salinitate dulce, nisipul îți mângâie tălpile suav și parcă nu mai vrea să plece de sub ele… Așa m-am simțit eu când am pătruns în universul poetic al lui Adrian Găinaru (care, stupoare, e brașovean!). Sentimente și cuvinte se unesc armonios și firesc precum zalele unui lanț formând o poezie vibrantă.

O poezie scrisă cu suflet pentru cei care-nțeleg și rezonează, pentru cei care știu că „sunt adevăruri față de care nu poți sta nici deoparte, nici vizavi fără a fi demn și a le recunoaște însemnătatea pentru umanitate. Căci da, lumea lui Zale este o umanitate, nu un omenet, nu o societate, nu niște oameni izolați.” (lector univ. dr. Virgil Borcan, postfața cărții). Tema centrală e iubirea sau, mai bine spus, nevoia de doi… până la urmă un lanț se compune din cel puțin două zale. Doar atunci când își găsește jumătatea mitică și recompun împreună androginul ce-a fost despărțit datorită mâniei zeilor, omul devine împlinit.

Mă opresc aici cu observațiile. Așa cum am mai spus de nenumărate ori, nu cred în comentarii literare. Nu cred că un autor fie el de poezie sau de proză scrie cu gândul la ce vor spune criticii (deși un cunoscut poet contemporan m-a contrazis și chiar a comentat urât la adresa mea). Scriitura e doar o cale de izbăvire a sufletului. Valorile și criteriile literare nu-s decât niște reguli cu valoare de corset incomod. Literatura, mai ales poezia, se simte, se trăiește, și-apoi dacă nevoie… (ce naiba scriu eu aici comentarii literare = moartea pasiuni). Fiecare scriitor are o estetică proprie, iar de poeți nu mai zic!

Citiți poezie, nu o ocoliți! Puteți (re)începe cu poezia lui Adi, cu siguranță vă va atinge sufletele… Eu vă las cu una care mi-a atins sufletul și m-a făcut să mă gândesc la… (cineva, prietenii știu cine).

incipit (i)

atingeri senzuale
îmbrățișări cu lipici
cuvinte siropoase
și frământări lungi

 degete prelungite
înspre celălalt
priviri însetate
de dor și voințe

ce conduc la intersecții
de păreri, pași incerți
ușor nesiguri și mișcări
alene prime, flux pe urmă.

coperta zale

Anunțuri

8 gânduri despre „Zale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s