Despre sufletul meu

Sufletul meu nu-i chiar așa senin, dar nici nu-i întunecat pe deplin. Sufletul meu e ca o metropolă pe timp de noapte. Fiecare luminiță, că-i de la o fereastră, că-i de la o reclamă, ascunde o poveste – nu neapărat una frumoasă.

Sunt o sumă de povești, de fapt, nu neapărat frumoase… M-am clădit pe lacrimi și dezamăgiri, deși pe multe le-am închis în zgârie nori mai înalți decât orice turn medieval. Nu-s omul perfect și bun care par… sufletul meu are multe străduțe-ntortocheate încât până și eu m-aș pierde în el!

Nu-s așa de simplă și nu știu dacă vreau să fiu. Privesc către sufletul meu și-mi place ceea ce văd, chiar dacă-i întuneric, lumina poveștilor închise-n zgârie norii săi îl fac strălucitor și cald… precum un soare!

despre sufletul meu

15 gânduri despre &8222;Despre sufletul meu&8221;

  1. Când omul își recunoaște neputințele și dorește să poată să facă ceva în privința lor, ajunge la adevărata identitate a sa. Nu fii trist suflete drag! La mulți ani …cu întârziere !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.