Gânduri scrise

Despre sufletul meu

Sufletul meu nu-i chiar așa senin, dar nici nu-i întunecat pe deplin. Sufletul meu e ca o metropolă pe timp de noapte. Fiecare luminiță, că-i de la o fereastră, că-i de la o reclamă, ascunde o poveste – nu neapărat una frumoasă.

Sunt o sumă de povești, de fapt, nu neapărat frumoase… M-am clădit pe lacrimi și dezamăgiri, deși pe multe le-am închis în zgârie nori mai înalți decât orice turn medieval. Nu-s omul perfect și bun care par… sufletul meu are multe străduțe-ntortocheate încât până și eu m-aș pierde în el!

Nu-s așa de simplă și nu știu dacă vreau să fiu. Privesc către sufletul meu și-mi place ceea ce văd, chiar dacă-i întuneric, lumina poveștilor închise-n zgârie norii săi îl fac strălucitor și cald… precum un soare!

despre sufletul meu

Anunțuri

15 gânduri despre „Despre sufletul meu

  1. Când omul își recunoaște neputințele și dorește să poată să facă ceva în privința lor, ajunge la adevărata identitate a sa. Nu fii trist suflete drag! La mulți ani …cu întârziere !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s