poveşti scurte/momente imaginare · Poveştile mele

Maktub (2)

Maktub 2

Prizonieră. Eram o prizonieră. Trebuia să fug de-acolo. Eu voiam să învăț, ei voiau să mă mărite cu Abdul. Eu voiam să fac ceva diferit cu viața mea, să ajung altceva decât o copie a mamei. Evident, căsătoria cu un bărbat cu aproape 15 ani mai mare nu era în planurile mele. Toată familia îmi spunea că sunt o proastă. Lângă Abdul aș fi dus-o bine… material – da, aș fi dus-o bine. Spiritual, ar fi fost de parcă aș fi dat o colivie de papagal pe o celulă în Alcatraz.

Am fugit. Într-o noapte m-am strecurat din casă și-am fugit până-n port. M-am urcat pe vapor. America e tărâmul viselor, nu? Clar – acolo era locul meu. M-am ascuns într-o barcă de salvare. În prima zi am dormit. M-am trezit seara. Am ridicat prelata ce acoperea barca și priveam stelele. Mici puncte de lumină ce străpungeau cerul și-apoi se reflectau în ocean. Totul era atât de calm, de frumos. Eu ardeam de nerăbdare să ajung pe Tărâmul Făgăduinței… Cred că nerăbdarea mea era atât de mare încât devenisem și eu o stea – una care străpungea oceanul și se reflecta pe cer.

Am auzit voci. Am dat să mă ascund, dar era prea târziu…

Ce-avem noi aici, un clandestin? Nu, nu te speria…

Și așa a început. Mi-a promis că mă va ajuta. Mi-a spus că și lui tradițiile noastre i se par stupide. M-a ascuns în cabina lui, era mai comod decât în barcă. S-a purtat frumos, respectuos chiar. M-a întrebat ce vreau să fac mai exact în America. I-am spus că vreau să învăț… M-a întrebat dacă știu limba. I-am spus că nu. A râs. Mi-a promis că mă va ajuta, că-mi va da un loc unde să stau, o slujbă și că mă va ajuta să mă înscriu la o școală unde să învăț limba engleză mai întâi.

Când am ajuns la viitoarea mea casă am fost uimită. Nu mai văzusem un bar de noapte până atunci. Lumina era slabă, dar puteam distinge cât de cât încăperea. Măsuțele erau mici și pătrate și în jurul lor erau niște canapele roșii. Astea erau singurele lucruri occidentale, în rest totul avea acel iz al meleagurilor ce le lăsasem în urmă. În mijloc era o platformă mare și neagră, o scenă…

– Bun venit la The Fez! Asta va fi noua ta casă. Mi-a spus el zâmbind. I-am întors zâmbetul.

Mi-a spus să îl urmez. M-a dus în spatele scenei, am trecut de o ușă… apoi de alta. Am intrat într-o cămăruță mică. Pereții erau albi, în partea opusă ușii era un pat… Mai erau o măsuță și un scaun, un dulap cu o oglindă și o chestie ce se numește frigider. Ah și o ferestruică micuță prin care razele soarelui pătrundeau timid.

– Asta va fi camera ta! Iar barul va fi locul tău de muncă, în fiecare noapte o să faci curat după ce pleacă clienții. Acum odihnește-te! Mâine o să mergem să îți facem rost de acte și-apoi, dacă avem timp o să te înscriem la cursurile de engleză.

A plecat. Am rămas singură. Am început să-mi aranjez puținele lucruri în dulap. Muream de foame. Nu știu cum de m-am gândit să deschid frigiderul și acolo am găsit niște fructe și un sandviș. Le-am mâncat și m-am întins în pat. Seara, el a bătut la ușă. Mi-a spus că a început spectacolul și că după ce vor pleca clienții o să trebuiască fac curat.

Am început să aud muzica… L-am întrebat dacă pot privi și mi-a spus că, dar din spate doar. O fată dansa pe scenă. Dansa binișor, dar era clar că nu era arăboaică – nu avea ceea ce trebuie. Și-a terminat spectacolul și a trecut pe lângă mine, cred… nu am simțit decât un damf ciudat.  Clienții erau în mare parte bărbați, stau și beau alcool… Apoi au început să plece. Trebuia să fac curat, dar scena aia mă chema. M-am urcat pe ea și am început să dansez. Fără muzică doar să dansez. Habar nu aveam că eram privită.

El a ieșit și m-a aplaudat.

– Dacă știam că te descurci atât de bine îi spuneam Lydiei să nu mai vină… De fapt, chiar o să îi spun. Asta dacă și tu vrei să dansezi seară de seară în loc să faci curat.

Am acceptat, până la urmă era o activitate mult mai plăcută. Dansam seară de seară. Clienții barului mă aplaudau, ba unii erau chiar mai îndrăzneți și mă urmau până în culise… Însă nu reușeau să se apropie de mine, Gino (bodyguardul) nu-i lăsa.

Ziua mergeam la cursuri și noaptea dansam. Îmi plăcea noua viață.

≈ Va urma ≈

Anunțuri

4 gânduri despre „Maktub (2)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s