Poeziile mele

De-aș avea timpul

de-as avea timpul

 

De-aș avea timpul în mâinile mele, l-aș întinde de ambele capete atât de mult până când s-ar rupe și n-ar mai exista. N-am mai fi nevoiți să-l măsurăm. N-am mai fi nevoiți să-l simțim trecând prin trupurile noastre aflate în proces de zbârcire. Nu ne-ar mai durea nici dorul, că nu am mai ști cât s-a scurs de la sunetul ușii trântite.

De-aș avea timpul în mâinile mele, l-aș roti până-am reveni la început. Atunci când tu erai tu și eu eram eu. Când nu ne mai gândeam atât la ce-ar trebui și doar ne bucuram.

De-aș avea timpul în mâinile mele l-aș zdrăngăni până-ar vărsa toate-acumulările inutile.Și-ar rămâne doar amintiri și zâmbete.

Dar e inutil. Timpul e prea mare să-l cuprind. Mă chinui și dacă vreau să-l pipăi. Întind palmele, îmi întind tot corpul și nu reușesc s-ating măcar o miime din dimensiunea lui…

Anunțuri

19 gânduri despre „De-aș avea timpul

  1. Frumos te joci tu!
    Cred ca nu putem avea timpul pentru ca, de fapt, ne are el pe noi si nu putem decat sa ne multumim cu asta. Din cand in cand ne pastram sufletul tanar si asa il boicotam. Amagire?

  2. timpul este prea lent pentru cei care asteapta, prea iute pentru cei care se tem, prea lung pentru cei ce patimesc, prea scurt pentru cei care se bucura, dar pentru cei care iubesc timpul este eternitatea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s