Biblioteca de pe Străduţă · Concursuri · La plimbare pe străduţă

Cititul… acest 69 mental (+ concurs)

Cititul... acest 69 mental

Nu-mi plac bărbații proști! Știți cum e zicala aia, aparținând unui filosof în viață, fute-i mintea și cu siguranță o să-i fuți și trupul. Ăsta e secretul, cel puțin la mine, vreau să-mi fuți mintea.. și rău! Rău în sensul bun, nu în sensul de nașpa (cu glumițe și aberații). Arată-mi că ai ceva în cap și că ai citit ceva mai mult decât ce scrie pe cutia de țigări sau pe sticla de bere (eticheta din față, nu aia de pe spate cu ingredientele).

Dacă stau bine să mă gândesc nu-mi plac nici femeile proaste! După ce că n-ai ce discuta cu ele mai sunt și frivole + cu nasul pe sus! Ah… și tot ele sunt alea cu păreri despre orice căzând tot timpul în penibil!

D-aia eu le recomand tuturor nu doar să pună mâna pe-o carte ci s-o și citească! Cititul o să-ți excite mintea. Știu… pare inutil la prima vedere, dar crede-mă: NU E!  Cum au spus și cei de la hyperliteratura:

O carte nu satisface nicio nevoie obligatorie, bazală, nu mulțumește trebuințe imediate, primordiale. Nu-ți promite nimic, nu garantează nimic. E un obiect dispensabil. Te cultivă, te deșteaptă, îți dezvoltă imaginația, dar nu e musai să fii mai deștept. Poți trăi mult și bine fără să știi nimic. Poți să rămâi în continuare prost și Pământul tot o să se învârtă.

Cărțile sunt scumpe. Drumul până la bibliotecă e lung… stai puțin, nici nu știi unde e! Ți-e lene să participi la concursuri pe facebook și nu vrei nici să râdă prietenii că brusc vrei să te „intelectualizezi”! Ai auzit vorbindu-se că descărcarea de cărți e ilegală și doar nu o să faci pușcărie pentru asta… Dar… vrei să rămâi prost/proastă? Ignoranța e dulce – știu – însă poate fi și amară!

Dacă eu nu te-am convins, că tot veni vorba, cei de la hyperliteratura îți oferă 69 (yes, magic number) de motive stupide ca să te apuci de citit! Pe bune, cumpăr-o măcar de fiță!


69 de motive ca sa te apuci de cititPentru că sunt o fire darnică și, în plus, am două exemplare (cu autograf ambele) din cartea 69 de motive ca să te apuci de citit m-am gândit să fac un concurs.

Îi invit pe toți bloggerii interesați să scrie pe blogul lor un articol pe tema „cititul e sexy”. Criterii și jurizare:

  • originalitate;
  • respectarea temei;
  • exprimarea corectă în limba română;
  • un link către acest articol plasat pe unul din cuvintele (alegerea vă aparține): citit/ cititul / carte/ cărți – astfel articolele vor apărea și aici la secțiunea comentarii;
  • jurizarea: eu voi acorda o notă fiecărui articol  (începând de la 1 și terminând cu… numărul final al articolelor înscrise*) + la finalul campaniei se va face un sondaj, rezultatul urmând să se transforme iarăși în puncte. Câștigătorul va fi cel care va obține cele mai multe puncte;
  • perioada în care vă puteți înscrie: 1 – 12 iulie;
  • perioada în care se va vota: 13-16 iulie;
  • anunțarea câștigătorului: 17 iulie.

Baftă tuturor!

* Lămurire cu privire la sistemul de punctare. În cazul în care vor fi 20 de articole înscrise, de pildă, punctajul maxim va fi de 20 de puncte!

UPDATE – PREMII SECRETE… PÂNĂ ACUM – 9 IULIE

Anunțuri

82 de gânduri despre „Cititul… acest 69 mental (+ concurs)

  1. Tu zici ca aici este „straduta mea de iluzii”; eu cred ca aici este Transfagarasan-ul!!! Fara centura si frane bune, nu ai ce cauta! Cu putin timp in urma, m-ai delectat cu poezie, iar acum, cu „injuraturi”. Maine merg la medic! Suspectez ca am un inceput de „fractura cerebrala”. Nu exista nici un dubiu! Creativitatea ta este multimultimultimultilateral dezvoltata! Oare ce va urma?!

  2. Daca totusi unora nu le prea plac cartile dar le place internetul, „citit” este considerat si un articol de pe net. Poate sa fie si cu Bianca Dragusanu, dar nu stiu ce se prinde de voi.

  3. Hai să storc și eu sudoare de cuvinte, să le culeg cu batista și să îți ud concursul cu ele. Cîștig sau nu, competiția contează. 😉

  4. Cartea de telefoane a Bucureştiului, ediţie 1989, se pune? 🙂

    Glumeam, desigur…
    Am voie să particip cu un articol mai vechi? Nu de alta, dar îmi displace să scriu de mai multe ori pe acelaşi subiect.

    1. Bună gluma :)) pentru unii se pune și aia! 😆
      Sigur, puteți participa cu un articol mai vechi! Trebuie doar să îl editați pentru a insera link-ul cerut 🙂

  5. Ufff… Eu nu am nevoie de „motive” pentru a citi. Nici „stupide”, nici deștepte, nici pervers 69-iene. Dacă stau bine să mă gândesc, citesc fără vreun motiv aparent. De accea nu voi participa la concurs. Dar te felicit pentru ideea organizării lui.

  6. „Fute-i mintea și cu siguranță o să-i fuți și trupul ” nu apartine unui filozof inca in viata. E un fel de plagiat marunt care mimeaza dezinhibitia si inteligenta. Mistocareala obsesiva pentru conotatiile sexuale ascunde mediocritatea obraznica ca te face mai desteapta doar la coltul blocului. Si mai arata ceva : ca nu prea stii mare lucru nici macar despre sex si absolut nimic despre erotism.
    „Seduce-mi mintea si imi vei putea avea trupul , gaseste-mi sufletul, si voi fi a ta pe vecie”
    Ghici cine a spus-o ?
    Ai la indemana 69 de incercari…

    1. 1. Eram ironică!
      2. Sigur vreo scriitoare feministă… nu stau să caut.
      3. Crede-mă nu mă cunoști, ești doar un vizitator ocazional pe acest blog și habar nu ai cine sunt și ce – cum scriu așa că…

  7. 1. citeste mai mult despre ironie…citeste cu seriozitate…cititul e sexy doar cand ai idei putine si fixe…
    2. nu mai cauta…nu te pricepi la barbati…si nici la femei…
    3. banuiesc ca ai mai auzit de le pe filozofi inca in viata ca detaliile sunt mai relevante decat intregul…e grav pentru tine cand un vizitator ocazional isi exprima pareri despre textele tale ?

    1. Te invit să citești acest blog (CU SERIOZITATE) și apoi să te dai cu părerea! REPET NU MĂ CUNOȘTI ȘI HABAR NU AI CINE SUNT ȘI CUM SCRIU, DE CÂND SCRIU ȘI ALTELE!!!

  8. dar de ce trebuie sa stiu cine esti, cum scrii, de cand scrii ? nu am voie sa-mi dau cu parerea decat daca cunosc biografia si CV-ul tau ?

    1. Din moment ce ai citit doar un articol… mi se pare aiurea sa generalizezi! Articolele erotice de pe acest blog sunt altele, la fel si cele despre relatii (care oricum nu au vreun caracter definitiv si fiecare poate veni cu o parere). Da, am inteles, nu iti place articolul asta, dar asta nu iti da dreptul sa vii cu tot felul de observatii la adresa mea! Si cu asta am incheiat! Scandalurile sunt pe alte bloguri, nu pe asta!

  9. illusion, sper că nu te vei supăra pe mine cînd voi spune direct pentru toți cei care nu au loc de ceilalți care pun pe hîrtii, pe tastaturi, pe telefoane, mă rog, pe ce anume le este la îndemînă, ceea ce le trece prin minte. Cenzura și fixarea ideilor și părerilor în cadrul anumitor reguli reprezintă izolarea talentului creativ. Cine este acela care își dă cu presupusul vis-a-vis de ceea ce scriem noi? Eu nu am fost de acord niciodată cu critica literară. Este egală cu zero pentru mine. De asemenea cu ideile filozofice. Cu părerile. Contestarea și respingerea unei păreri, a unei păreri reprezintă cenzură imediată. Discuția ei este cu totul altceva. A aduce argumente, fie ele pro sau contra, reprezintă un plus. Orice altceva este nul, neavenit, inutil.
    În ceea ce privește sexualitatea, care este problema? Poți să ștergi sau nu comentariul ăsta sau nu, dar eu voi spune deschis că sunt incitat și excitat de o femeie goală care citește o carte, pe o canapea, pe un fotoliu sau într-o grădină, și spun fără echivoc că voi căuta să mă apropii de ea, atît pentru aflarea autorului și operei în cauză, cît și pentru a obține materializări mai lumești ale impulsurilor pe care le trăiesc.
    Sunt dur și direct prin ceea ce gîndesc și spun? Foarte bine. Poate atunci vom înțelege că manifestarea pur animalică a esenței umane ne explică de ce este neapărat necesar să ne rupem de ceea ce este comun, obișnuit și să începem să înțelegem că nu este nimic mai firesc în trăirea pur fizică a instinctului primordial al împerecherii, al perpetuării speciei, în abandonul extazului fizic și nepăsarea celor cîteva secunde de tremur al pleoapelor și crispare a mușchilor. De ce să nu o punem și în scris?

    1. Victor, nu mă supără comentariul tău în niciun fel! Mă bucur că există oameni care gândesc așa! Nici eu nu cred în comentarii literare și analize pe text, e o chestie destul de subiectivă și numai autorul știe cu adevărat ce a vrut să spună. Eu văd acest text așa: puțin ironic, puțin obraznic, puțin incitant… Nu e nimic rușinos în a ne exprima sexualitatea, mai ales dacă nu este într-un mod vulgar! 🙂

      1. …si eu ma bucur, alaturi de tine, ca exista barbati ca Victor Chircu…mai ales ca nu este „de acord niciodată cu critica literară. Este egală cu zero…… De asemenea cu ideile filozofice. Cu părerile”…dar mai ales ma bucur ca se inscrie in mod minunat in criteriul tau : ” fute-mi mintea si cu singuranta ca o sa-mi futi si trupul”

  10. Cititul nu reprezintă un scop în sine… Este o vreme a cititului, a cunoaşterii, cum vine o vreme a CONŞTIENTIZĂRII, a experimentului. Consider că acesta este aspectul relevant, în care TU pătrunzi în cunoscut, nu în cunoaştere, care aparţine altora…Cunoscutul este REALITATEA despovărată de cunoaştere. ACUM te întîlneşti cu eternitatea, adică cu PREZENTUL. Acestea nu sunt vorbe sau nuanţe…sunt fenomene în sine.
    Desigur, cititul are virtuţile sale, dar DISCERNAMÂNTUL este esenţial. Oricum, ADEVARUL, IUBIREA, LIBERTATEA, acestă nedespărţită trinitate nu o poate descoperi nimeni din cărţi sau de la alţii. Este revelatorie şi apare când nu le cauţi, când acestea nu intră în sfera de influenţă a dorinţei, ambiţiei, adica a ego-ului. Acestea nu sunt cuceriri…sunt infrângeri(ale ego-ului), sunt acceptări.

      1. Am înţeles demersul tau, care este foarte bun pâna în clipa în care fiecare va deveni propria sa carte, iar EL/EA va improviza , va fi actorul/spectator, scriitorul-cititor al propriei sale vieti…

    1. Încercați să o spuneți și în cuvinte mai simple sau să explicați în termeni și idei mai puțin alambicate. Eu și alții înțelegem perfect ceea ce spuneți, dar vor fi suficient de mulți care vor înțelege că cititul reprezintă o activitate de durată determinată și într-un punct anume al vieții devine o practică redundantă fiind de dorit din acel punct înainte o îndreptare către spiritualizarea completă a vieții, prin căutarea și trăirea adevărului, iubirii și libertății libere de cunoașterea manifestată prin intermediul cuvîntului scris, liberă de cunoașterea manifestată prin proiectarea respectivelor trăiri în idei închegate în cărți, cu alte cuvinte.
      De acord, adevărul, iubirea și libertatea sunt manifestări ale condiției umane, sunt individuale și specifice fiecărui individ în parte, de aceea nu pot fi preluate, nu pot fi copiate și însușite după modele expuse în cărți. Dar asta nu înseamnă că, căutarea și trăirea lor exclud compararea cu modele deja existente. În fond, cunoașterea și curiozitatea sunt însușiri fundamentale ale omului, și dacă curiozitatea duce la noi descoperiri, cunoașterea este un proces activ bazat inclusiv pe transmiterea pe cale scrisă a conștiinței umane colective manifestată prin totalitatea cunoștințelor dobîndite de-a lungul timpului. Este în firea omului raportarea la alte elemente constitutive ale societății din care face parte, iar asta este valabil inclusiv pentru trinitatea pomenită de dumneavoastră, adică adevăr, iubire, libertate. Iar această raportare poate fi fie prin observare directă, în realitate, fie prin analiză a unor texte care expun trăirile acestor manifestări fundamentale ale omului, trăiri expuse în scris prin prisma propriilor versiuni asupra lor de către cei care au precedat individul în cauză în contactul lor cu ele.
      Iată că și eu am folosit un limbaj mai alambicat dar ideea de bază, pentru cei care nu prea sunt familiarizați cu anumite concepte sau pur și simplu nu agreează un astfel limbaj, este că cititul nu este o activitate care este activă pe o durată predeterminată, este de dorit să fie una permanentă, dar nu trebuie să elimine experimentarea directă, trăirea vieții cum s-ar spune.
      Nu degeaba spunea Goethe, „O privire în cărți și două în viață”.

      1. Ceea ce spun, cred eu …sper… că se adresează interiorităţii noastre, iar cuvintele sunt mijloace oricum neîndestulătoaroare pentru a expima inexprimabilul. Mizez pe ceea ce susţi, pe acea curiozitate funciară a omului…curiozitate ce trebuie stârnită, ca mai apoi fiecare să-şi adapteze o metoda proprie pe o cale proprie. De altfel ai constatat chiar tu (mă adresez la persoana a doua din…prietenie) că nu poţi vorbi „oricum” de stări, de trăiri extrem de particulare şi în acelaşi timp…comune. Este unul din multele paradoxuri ale Existenţei, pe care intelectul le refuză, cum particularul si generalul sunt UNA.
        Despre comparaţie am o cu totul altă abordare. Consider că nu putem compara UNICITĂŢILE, este o contradicţie substanţială. Nu cred în modele. Ba chiar sunt împotriva acestora. Omul , dupa chipul si asemanarea Existenţei, este CREATIV, sau ar trebui sa fie…este UNIC, iar această unicitate exclude urmarea vreunui model. Asta, bineânţeles, nu înseamnă că nu ne folosim de curiozitate, nu înseamnă a nu ne informa…dar asta doar pentru a ÎNŢELEGE fenomenul, nu pentru a ne „căuta”(cine caută ştie dinainte cum arată ceea ce caută) calea. CALEA se “găseşte”, este o DESCOPERIRE individuală. Spui de Goethe…sau despre oricine ai spune…nu consider că este un „model”. Chiar cei care au fost confiscaţi de religii, Iisus, Budha, Mohamed … sunt, au, proprile cai UNICE. Că pot arăta …DIRECŢIA , este altceva…Fiecare are libertatea să decida propriul drum în cunoştinţă de cauză. Pentru ATÂT este bine să ne informăm…dar GĂSIREA este ea însăşi o cale transformatoare UNICĂ. Mulţi mistici erau analfabeţi…şi au GĂSIT calea. Nu cred in autoritatea…ALTUIA, însă o respect, sau mă regasesc în unele aspecte ale acesteia, dar asta nu înseamnă comparaţie…cât înseamnă EMPATIE, rezonanţă.
        Este nevoie de o definire clară a conceptelor cu care …”jonglăm”. De aici pot apare multe neînţelegeri fără obiect, neînţelegeri semantice. De aceea am pe blog o rubrică în care încerc să-mi precizez poziţia faţă de anumite concepte pe care le folosesc.
        Mă bucură să ne regăsim preocupaţi de acelaşi fenomen… fiecare pe CALEA sa.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s