Amintiri blogosferice · Astrid · Gânduri scrise · Jurnal · La plimbare pe străduţă

Cum se scrie un roman? (varianta mea)

cum se scrie un roman

Cum se scrie un roman? Fiecare scriitor are metoda sa. De la ritualuri la trăiri toți au fost unici nu doar prin scris, ci și prin modul în care scriau. Nu o să stau să analizez acum modul în care o făceau dar, dacă vreți sigur veți găsi mai multe informații.

O să vă povestesc, în schimb, cum scriu eu. Nu, nu am pretenția de a mă numi scriitoare – nu încă! După cum știți, lucrez la Astrid de ceva vreme. Am scris deja cam 65-70% din poveste, deci nu mai e mult… Nu mă mai tem (așa ca la început) și asta e doar datorită vouă – cititorii fideli ai blogului care m-ați încurajat / criticat atunci când a fost cazul. De fapt, mă tem doar de final!

Când? Cum? De ce?

Am mai scris povești pe acest blog însă niciodată nu mi-a trecut prin cap să scriu o carte. Mă mulțumeam cu blogul. Îmi era de ajuns… până într-o seară în care am avut următoarea discuție* cu Cosmin:

Cosmin:  tu scrii cu o viziune pe termen lung, aproape romancieric
cred ca, daca ai vrea, ai scrie romane usor
cand ai idei sau cand ai trairi?
stai
nu te misca
asa, sa suflu
inca putin

Eu: Le imbin
Ideile cu trairile

Cosmin: o faci foarte frumos

Apoi m-am tot gândit. Încurajările de la voi tot curgeau. Pe atunci lucram la Iubirile Issei. Buricele degetelor mă mâncau (e un clișeu, știu…) și nu din cauza disertației. Le era foame de butoane (știți, uneori scriu atât de mult încât mă dor încheieturile).

Nici nu am pus punctul final în povestea Issei, că ideea pentru primul capitol din Astrid mi-a răsărit în minte. Imediat mi-am dat seama că nu o să pot termina povestea asta cu una cu două, că îmi va lua ceva timp să vărs totul… De atunci am scris – uneori mai ușor, alteori mai repede (nu e așa ușor să scrii din trei perspective). Am mai luat și pauze, să-mi calmez gândurile.

Nu am un anumit ritual de scris… Singura mea pretenție să fiu singură. Deși acțiunea e fictivă în proporție de 90%, trăirile sunt ale mele. Nu se poate altfel! Sunt eu cu mine, chiar dacă povestea nu-i a mea ci a unor oameni care nu știu ce caută în mine. (Da, uneori sunt dusă de-a dreptul cu pluta!!!). Scriu de la laptop, dar uneori îmi notez idei fie în agendă, fie în telefon… într-un timp mă gândeam la post it-uri, dar sigur îmi umpleam casa.

Ești prea tânără să scrii ficțiune. Plagiezi?

…Mi-a scris un domn mai pe la începutul anului pe facebook. Nu știam că există o vârstă pentru a scrie… și nici că trebuie să am peste 40 de ani pentru a scrie ficțiune. Fiecare are propria sa experiență de viață, mai bogată sau mai săracă. Și credeți-mă, imaginea pe care mulți dintre voi și-au făcut-o despre mine e distorsionată. Nu-s atât de cuminte cum par, am făcut multe prostii (și o să mai fac), am trecut prin multe (dar blogul ăsta nu e un loc de spovedanie publică). Desigur, un scriitor mai trecut prin viață o surprinde altfel. Însă asta nu înseamnă că un scriitor tânăr nu se pricepe la asta!

Scriu ficțiune pentru că vreau, pot și, mai ales, SIMT!

Cum o să publici?

Mulți mă bateți la cap să public mai repede. Deja m-am informat și chiar am scris vreo 4  articole pe tema asta (aiciaiciaici și aici). Inițial mă gândeam să termin manuscrisul și să iau drumul editurilor (am chiar și o listă de preferință, dar mă abțin s-o public). Dacă nu aș fi primit un răspuns favorabil, poate aș fi încercat cu o metodă de self publishing. Însă am pus ideea asta în așteptare, un fel de plan B și C. Planu A este să particip la un concurs de manuscrise (detalii foto) … așa că urați-mi baftă!

concurs editura univers

Sfaturi…

Am tot primit sfaturi și încurajări și pentru asta vă mulțumesc tuturor! Însă cel mai bun sfat mi se pare cel din prima poză:

Secretul scrierii unui bestseller:

Scrii. Te oprești din a visa că scrii. Te oprești din a spune că scrii. Te oprești din a-ți dori să fi scris. Și scrii. – Jonathan Gunson, BestsellerLabs.com


*nu am pus diacritice pentru a nu strica autenticitatea conversatiei 😆

Anunțuri

45 de gânduri despre „Cum se scrie un roman? (varianta mea)

  1. dacă nu ești andrei, ala de i-a zis lu ramona să o s–ă, atunci Nu. Mai așteaptă, te rog. Bine, acum mă poți înjura. Eu-s sincer cu oamenii pe care îi știu, știi asta!

          1. bună asta, există în lumea asta literă un om un pic altfel. radu paraschivescu se cheamă. dacă dai de el și ai un roman ok, sigur nu va proceda ca editorașii. pt că omul ăla nu-și permite să-și strice numele și nici pe al editurii și are și miros pt cărți bune

  2. Stada cu iluzii nu e o strada fara povesti ce-si pot inradacina devenirea in pagini de carte. Ma bucura mica mea contributie la gandurile care au dus spre Astrid. Eu doar am spus… tu ai scris…

  3. Eu te-am descoperit prin Astrid, a fost amazing. Am fost acolo, cu ea, cu tine văzând cum ninge în New York.
    Îți doresc baftă. Știu că vei reuși. Vârsta biologică și cu cea a scriitoarei din tine diferă puțin (vorbesc din modul în care eu te-am receptat la început).
    Și eu îmi doresc la un punct să public, cred că majoritatea dintre noi, care bat străduțele tale și ale blogului jucând literar asta vor. Unii au reușit. Tu vei reuși. Nu am nici o îndoială.
    Am citit multă literatură română contemporană în ultimul timp. Unele cărți foarte bune, altele îndoielnice și m-am mirat că au fost tipărite de edituri.
    Aștept cât mai repede prima ta carte. Și nu uita. O vreau cu autograf. 🙂

  4. Îți țin pumnii!! Eu am început să te urmăresc citind acele mici bucăți dintr-o poveste publicate aproape zilnic. Mi-au plăcut. Deși intriga era simplă totuși te capta. Am așteptări mari de la tine, pentru că scri foarte fain! Știu că va ieși foarte bine romanul și cu plăcere voi dori și eu să cumpăr un exemplar cu autograful tău :D.

  5. Sa stii ca am raspandit vestea ca „vecina” noastra o sa devina scriitoare…stii ca mic orasul, si toata lumea se cunoaste cu toata lumea…abia asteptam sa te citim integral. Eu asa mi am propus, sa o citesc pe Astrid in format final. Can’ t wait!

  6. Pingback: Beție | Illusion
  7. Ai spus ” Nu am un anumit ritual de scris..Singura mea pretenţie e să fiu singură” , vreau să te întreb : În ce moment al zilei inspiraţia îţi aleargă prin minte? Eu reusesc să scriu ceva mai bine dupa orele 22.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s