Biblioteca de pe Străduţă · La plimbare pe străduţă

Cum m-am apucat de fantasy & SF românesc?

fantasyNu o să mă opresc niciodată din a pleda pentru literatura română contemporană. Avem scriitori excepționali. Mult mai buni decât unii din afară mai populari doar pentru că sunt străini. La începutul anului aveam o listă de lectură destul de lungă, dar mi-a fost dată total peste cap de scriitorii români. Am citit chiar și fantasy – deși nu e deloc genul meu. Și știți ceva? MI-A PLĂCUT la nebunie!

Am început cu Lina Moacă. Îi urmăream blogul de ceva vreme și eram tare curioasă. Oameni, îngeri și demoni m-a surprins în mod plăcut. E o carte care se citește singură în ciuda dimensiunilor impresionante. („Recenzia”: aici. Interviu cu Lina: aici.)

Despre Lavinia Călina am tot auzit, dar nu prea mă încumetam s-o citesc.. Am primit de la cineva primul volum din Ultimul avanpost și am fost puțin contrariată. Nu prea fac casă bună cu distopiile. Dar nu știu, are fata asta un stil de a scrie că m-a captivat complet! Știți care vor fi primele cărți pe care mi le voi cumpăra din primul salariu de la Amazon? Ultimul avanpost vol. 2 și Neamul corbilor. (Până atunci, recenzia e aici și interviul aici).

Și despre Theo Anghel am tot auzit până să-i citesc volumul de debut: Am murit din fericire: Întoarcerea. Sincer vă spun: e o carte care nu are cum să nu placă. Dă dependență!!! (Pentru curioși recenzia e aici și interviul – aici).

Acum mă delectez cu Pragul 1 al Doinei Roman… v-a povestit ea ieri destule despre cărțile ei!

Încă se mai scrie bine la noi. Doar noi suntem ăia care au uitat să-și întoarcă fețele și spre cărțile românești care (în ciuda acestui lucru) ele stau și ne așteaptă cuminți să le descoperim!

Anunțuri

9 gânduri despre „Cum m-am apucat de fantasy & SF românesc?

  1. Am analizat odată instinctul ăsta care, atunci cînd cineva intră într-o librărie, dictează evitarea cărților pe ale căror coperți autorul este român. Nu cred că mă înșel, e doar o părere proprie, cînd spun că s-a realizat un mic exil al autorilor autohtoni și s-a dat o importanță mai mare celor străini. Nu numele autorului și naționalitatea lui trebuie să primeze în convingerea oamenilor de a citi. O carte se citește indiferent de cine este scrisă. Literatura nu are granițe, afară doar de cele impuse voit. Avem mulți oameni care sunt talentați în a spune povești, hai să-i lăsăm să o facă.

      1. De vreo douăzeci și cinci de ani încoace tot am fost învățați și ghidați spre a privi în ogrăzile celorlalți, mai puțin în a noastră. Ușor, ușor am adulat rînd pe rînd străinii și cît de buni sunt ei, și cîte știu să facă ei și cum știu să o facă. Am uitat să privim la noi înșine și să vedem că suntem perfect capabili să facem absolut orice. Suntem capabili inclusiv să scriem literatură de o calitate ce concurează cu fruntea sus pentru podiumurile celor mai înfiorător de exigente concursuri, clasamente, critici și păreri.
        În ceea ce privește strategia de piață, nu costul unui volum îi indică calitatea ci ceea ce scrie în el. Editurile s-au învățat să mulgă operele cu priză la public săltînd prețurile nejustificat de mult, exemple sunt destule. Singurii care fac diferența sunt cititorii. Cititorii sunt cei care dictează dacă o carte este cu adevărat bună, nu editura sau prețul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s