Cafeneaua Soarelui · Dezbaterea de Vineri · Gânduri scrise · La plimbare pe străduţă

Dacă fiecare om e o carte… atunci tu ce gen ești?

fiecare om e o carte

„Dacă ştii să citeşti, fiecare om este o carte” – William Ellery Channing

Pe bune… fiecare om chiar e o carte. În paginile sale se ascunde o poveste mult mai tulburătoare decât oricare alta scrisă de marii clasici ai literaturii. Trebuie doar să ai răbdare, s-o citești cu atenție… să nu te dai bătut când te lovești de-o frază alambicată sau de ochi închiși.

Eu? Eu nici nu știu ce carte sunt? Par atât de banală la suprafață, dar cine se adâncește în poveste întâlnește… Bine, sigur nu-s genul de carte à la Irina Binder, deci las totul în suspensie și n-o să mă vait sau laud (după caz). Totuși nu voi nega: e „siropoșenie” în poveste dar, e și dramă și… cum să categorisesc deciziile greșite? Poate-s un fel de roman psihologic combinat cu romantism.

Tu ce gen de carte ești? Asta e întrebarea de vinerea asta.

Anunțuri

31 de gânduri despre „Dacă fiecare om e o carte… atunci tu ce gen ești?

  1. Eu sunt o carte dura,fragila,provocatoare,competitiva,fiindca sunt in competitie si ma indrept spre podium,o carte care cuprinde umbre si lumini,fascicule de interventii supranaturale,o carte despre destin ,iubire,schimbare si motivare!

  2. Hai că mi-ai oferit subiect de gîndire, ocazie de atins ora dimineții treaz, motiv de adoptare a poziției așezat în fotoliu cu mîna la tîmplă și consumul a cîtorva litri de ceai. S-ar putea să îți răspund printr-un text ceva mai lung la mine pe blog, dar pînă atunci îți spun doar că nu mă identific cu vreun gen de carte anume ci cu cărți propriu-zise. Am momente cînd sunt „Cel mai iubit dintre pămînteni”, momente cînd sunt „Aventurile lui Tom Sawyer”, momente cînd sunt „Moartea lui Ipu”, momente cînd sunt „Invitație la vals” și lista poate continua. Sunt momentele cînd încerc să înțeleg lumea văzînd-o așa cum o vede Petrini, momentele cînd sunt copilul ștrengar precum Tom, momentele cînd aș vrea să strîng lumea cu ușa și să o fac să își accepte disperarea și ipocrizia asemeni lui Ipu, momentele cînd sunt Tudor și Mihaela în căutarea semnificației acelui Aimée care i-a legat în una și aceeași persoană.
    Na, uite că iar îmi dau în petec și încep să bat cîmpii. O bucată de răspuns aici, restul cîmpilor, mai pe larg, la mine acasă. 🙂

  3. Eu? Paranormală. Cu intuiție peste medie, cu povești dulci tare care au început acru de sărat, cu antipatie. Cu happy-end. Și mult râs. (veselie, adică râs cu, nu râs de):D

  4. Io m-as incadra,zic eu , in mai multe categorii , putin cam fara legatura intre ele: aventura, drama , psihologic , paranormal , sf….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s