Amintiri blogosferice · Gânduri scrise · La plimbare pe străduţă

O, Tempora

O, tempora!

O, Tempora! Îmi cer iertare, am crezut că te pot stăpâni cumva. Dar tu ești o mare, iar eu o muritoare. Val după val… după val… după val mă poartă din larg spre țărm și nu știu a-nota.

O, Tempora! Voiam doar să văd Oceanul Infinitului cu care te unești.

Anunțuri

Un gând despre „O, Tempora

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s