Astrid

Beție

cover

 

Beam și-o sunam pe Astrid. Nu făceam nimic altceva. Cu o seară înainte stătusem sub fereastra ei ore în șir. O lumină slabă se vedea izbindu-se din interior pe fereastra ei. Pesemne că se uita la televizor. Am strigat, dar nimic. Am sunat-o de n-șpe mii de ori, dar nimic. I-am dat alte n-șpe mii de SMS-uri probabil penibile, dar nimic. Parcă intrasem într-un fel de transă.

Revenind la acea seară, nu știu de ce nu m-am mai dus la fereastra ei. Soarta. Am preferat să-mi înec amarul într-o sticlă de J&B sau, așa cum îi spuneam noi, Gi-Bi. Apoi alta. Și-apoi alta… Continuam să sun ca disperatuși să compun SMS-uri pline de logică în acele momente, dar lipsite de sens acum. Deja nu mai foloseam paharul. Beam direct din sticlă. Am auzit un zgomot, dar nu mi s-a părut important. Am simțit un parfum familiar și-apoi… beznă. Cineva îmi pusese mâinile pe ochi. Când am dat să le ridic un trup feminin familiar și în același timp străin mi s-a așezat în poală. Am privit… imaginea se cam clătina, dar era ea…

– La-la-la-urrrrrrrra!


Fragment din Astrid. Având în vedere planurile pe care le am cu romanul, acesta va fi ultimul fragment publicat pe blog.

Anunțuri

11 gânduri despre „Beție

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s