Gânduri scrise

Like vs. comentariu

like vs. comentariu

 

Ce mai faceți, dragilor? Cine abia așteaptă să treacă și ziua asta și să vină Sfântul Sfârșit de Săptămână (Holy Weekend – în varianta internațională)? Toți, nu? Până una-alta e tot vineri, deci vin cu o dezbatere.

După articolul găsit neacceptabil de unii puritani SEO hateri fără ocupație, însă foarte acceptabil pentru mine care (pe blogul personal) sfidez orice bălărie de genul (că d-aia e personal), m-am gândit să vin tot cu o dezbatere bloggerească! Pfoai, câta fraza! Dacă vreți să mă hate-uiți, aștept comentariile voastre!

Revenind la articolul de vinerea asta, tema este destul de simplă: like vs. comentariu! Ce preferați să primiți la un articol de pe blog – like sau comentariu? Eu mă bucur pentru ambele. Fie unul, fie altul – e un semn că ați trecut pe străduța mea și nu ați rămas indiferenți după ce ați citit.

Sigur ați observat și voi că există mulți bloggeri (majoritatea străini) care intră și vă cadorisesc nu n’șpe mii de like-uri pe secundă, ba chiar vă dau și follow și vă lasă un comentariu gen „Very interesting, bla-bla-bla”. Asta mi se pare cel mai enervant lucru (mai e nevoie să spun și jenant?).

Recunosc, comentez destul de rar și dau like-uri. Nu fac asta de lene / complezență / orice alt motiv. Poate nu mai am ce adăuga la acel articol sau am rămas fără cuvinte citind ceva. Dau like pentru a vă anunța că am citit, că am rezonat… 😀

Aștept părerile voastre, ca întotdeauna!

Anunțuri

41 de gânduri despre „Like vs. comentariu

  1. Și eu procedez la fel. Sunt situații când comentariul meu e de prisos dar vreau ca cel ce a scris articolul să știe că-i împărtășesc ideile sau dacă nu măcar apreciez ceva la acel articol și atunci dau like. Există și situații când citesc articolul și nu numai că nu împărtășesc ideile dar îmi displace total modul de abordare iar atunci sigur nu dau like, dar nu înseamnă că nu revin la acel blog cu alte ocazii.

  2. Eu dau like cand nu stiu ce naiba sa comentez…adica ori am citit si sunt pe langa subiect , cum mi se intampla sa citesc chestii filozofale sau pe cine stie ce teme literare din care nu pricep o iota , fie sunt doar poze si nu stiu ,iar , ce sa comentez si decat sa scriu , uneori , „vai ce dragut” mai bine dau like si gata.
    Insa , de obicei , prefer sa comentez,cum fac si acum 😀 , ca asa mi-i naturelu’ 😛 De multe ori , daca nu am vreme , intru , ma uit in diagonala la un articol , imi dau seama , in mare , cam ce-a vrut sa spuna autorul in propozitie si ies fara sa comentez sau sa dau like.Multi mi-au mai zis ca (reprosat) ca n-am mai trecut pe ei , ca nu mai ii citesc…blah-blah-blah ( vorba lui Dracula ) 😆 , insa , daca nu scriu sau dau like inseamna ca nu citesc , macar pe diagonala , ceea ce au scris?
    In fine , e greu sa exprimi exact , in scris , ceea ce vrei sa spui sau gandesti , astfel incat persoana care citeste sa intre exact in „pielea” sentimentelor si gandirii expuse in pagina virtuala (sau reala). Asa e si cu cartile : eu pot citi o carte si sa pricep o chestie , tu poti citi aceasi carte si sa pricepi altceva( de aia mi se pare BAC-ul la Romana o tampenie unde fiecare are cate o parere).
    Nah , weekend fain iti doresc! 😀

      1. Multumesc! Imi dauneaza firescul , nu ma pot abtine sa nu scriu exact ce gandesc la acea clipa…uneori regret, dar faptul este consumat…

  3. Cand este vorba de dat, sunt de acord cu ce a zis rica mai sus.
    Cand vine vorba de primit, nu ma dau in vant dupa like’uri, mai prefer sa mi se comenteze, orice: „nu-mi place(argumentat)”, „imi place pentru ca”, intrebari, cristici, orice.

  4. Eu zic că depinde de text şi de comunitatea pe care ai creat-o în jurul blogului tău. Sunt bloguri celebre care „trăiesc” numai din comentarii. Dar chiar şi acolo, depinde de textul propus de gazdă. Fiindcă sunt articole cu 2-3 comentarii şi altele de abia mai încap pe server. Depinde de ce stîrneşte acel text în fiecare.
    Uite, chiar şi textul de faţă. Trebuie să recunoaştem că e doar o propunere de dialog, de aţîţare la comentarii. Şi ce să vezi? Like şi Pa!

    1. Da, exact 🙂 Dar eu vă ațâț în fiecare vineri cu chestia asta, cred că e deja o obișnuită (bine, dacă număr câți au dat like și câți au comentat…)

  5. Nu mă deranjează likeurile cu condiţia să nu fie dat după trei secunde după ce am publicat. Aia, în traducerea mea înseamnă „Ok, ai scris, eu am văzut, next că n-am timp”. Sau, cum ai spus, văd likeuri la 15 articole în două minute.

  6. Folosesc și like și comentariul, separat sau împreună. Like-ul meu este o formă de apreciere cu mai multe valențe: pot da like unui text care mi-a plăcut și prin asta vreau să apreciez munca celui care l-a scris; pot da like în cazul în care textul respectiv a fost nu foarte bun dar vreau în felul ăsta să încurajez pe autor să continue, fără a o preciza printr-un comentariu suplimentar, like-ul este suficient, poate servi de catalizator pentru punerea pe hîrtie a ceva mult mai bun; și ar mai fi alte cazuri în care dau like dar nu le amintesc aici, niciodată însă nu „plac” ceva doar de dragul de a o face sau pentru a spori numărul de aprecieri ale unui articol sau altceva.

    Comentariile le folosesc des, atunci cînd simt că o simplă apreciere prin intermediul like-ului nu este suficientă sau cînd consider că pot oferi pertinent o părere constructivă vis-a-vis de ceea ce am citit. Comentariul are avantaje superioare, dacă este folosit cum trebuie. Este uneori greu să expui păreri complexe în cîmpul comentariilor, este foarte dificil să discuți o problemă sau o idee care necesită o dezbatere vie, față în față, o argumentare susținută de gesticulație, mimică și sonoritatea cuvintelor.

  7. Uneori mă bucură like-ul . Semn că cineva și-a așternut privirea peste mâzgălelile mele. Alteori sunt contrariat pentru faptul că cineva îmi dă like la o postare de 600-700 de cuvinte într-o jumătate de minut. Cum de a reușit să scaneze tetul atât de iute? Sunt unele comentarii, atât de scurte ăncât nici nu știi dacă să te bucuri sau să te întristezi. Trei litere ale unor prescurtări este ca o mângâiere care se transformă într-o pălmuire zdravănă.

  8. Consider că atât like-urile cât și comentariile pot avea o valoare asemănătoare, doar în cazul în care s-a citit articolul căruia i s-a dat like sau comentat. 🙂
    Mie nu-mi plac colecțiile de like-uri. Nici să le primesc și nici să le ofer. Îmi place să dau like unui articol citit și care mi-a plăcut într-o formă sau alta sau consider că a meritat să îi ofer like. Doresc să fiu cititor și nu să fac exerciții la degete dând like cu o viteză mai mare decât aș citi un articol. Cu siguranță nu comentez atât de des pe cât mi-aș dori dar citesc.

    Mai văd bloguri de astea noi care îmi dau follow. Le înțeleg mecanismul … dar nu’s de acord cu el. Poate că nu au doar interesul lor ascuns de a se instala printre alte bloguri și chiar le plac blogul meu. Poate sunt eu paranoia … cine știe. Sau doar „old fashion” (aici sunt puțin ironică, tre’ să recunosc), dorindu-mi să am cititori și nu un număr mare la follows sau like-uri. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s