Cafeneaua Soarelui · La plimbare pe străduţă

Critici… cu toții ne pricepem la asta

Niște definiții… de început

a critica = A dezvălui lipsurile, greșelile, defectele unor persoane, ale unei opere, ale unor stări de lucruri (arătând cauzele și indicând mijloacele de îndreptare). ♦ A aprecia valoarea etică, artistică etc. a unei opere. ♦ A arăta cu răutate (sau cu exagerare) părțile slabe ale unui lucru sau ale unei persoane; a comenta în chip răutăcios, născocind lipsuri și greșeli; a bârfi.

Sursa: DEX ’98

Criticii și îndeletnicirile lor

Critici… cu toții ne-am născut critici experți! Să fim sinceri: cu toții ne pricepem la asta, doar că unii duc critica la rang de artă! Nu mă-ndoiesc că și voi cunoașteți astfel de specimene care preferă să exacerbeze defectele celorlalți / să arate punctele slabe (adesea inventate) ale muncii altora doar pentru a părea mai breji decât sunt…

E exact ca-n imaginea următoare:

10624731_732581150145288_919689496295059458_n

Nu ești slabă – ești anorexică!  Ești voluptoasă sau grasă, de fapt? Nu mai ești virgină – clar ești curvă! Dacă ești prietenos(-oasă) cu cineva de sex opus flirtezi… Ești o fire calmă = ești plictisitor… Nu ești timid – ești arogant…

Și lista poate continua. Etichetează fără să cunoască. Emit păreri eronate despre lucruri pe care nu le înțeleg (cred că e și un „vor să” pe undeva…). Unii pur și simplu adoră să devalorizeze o persoană și/sau acțiunile acesteia. De ce? Frustrare, invidie, răutate, neîmpliniri – motivele sunt diverse.

În scris e și mai rău chiar… Din afară totul pare liniștit, exact ca suprafața unui lac, dar în interior e o furtună.

Criticilor mei…

Am primit și eu critici. Sunt oameni și oameni, nu putem gândi toți la fel. Când am deschis blogul mă așteptam să primesc și critici, păreri în contra lucrurilor scrise, remarci răutăcioase – e inevitabil. Nu-i pot mulțumi pe toți și nici nu vreau – n-am de ce!

Accept păreri, sugestii – nu comentarii răutăcioase făcute aiurea (mai ales agramate). De ce să mă încarc cu astfel de nimicuri? De cele mai multe ori primesc critici de la oameni care intră pentru prima dată pe blog și încearcă să se dea deștepți sau de la frustrați fără leac. Am nevoie de așa ceva?

Pot veni și cu exemple… așa de amuzament 😆 Deci, iată câteva mostre:

  • mi s-a lăsat un comentariu stupid cum că nu știu să scriu erotic, la un text care în mod cert nu era erotic – doar conținea un cuvânt mai… vulgar. Ah da – tot pentru doamna/domnul cu respectivul comentariu – cred că altcineva făcea pe deșteptul, nu eu.
  • n-am așezat un text nu știu cum și că în mod cert am un blog jalnic… pfff, am obosit să spun că pe blogul personal fentez SEO și alte bălării de câte ori am chef. Pe străduță normele de genul ăsta sunt interzise. Mă abțin să analizez blogul respectivei persoane că l-aș face K.O. și nu spun asta pentru a mă da mare.
  • comentariul ăsta trebuie să-l citez (a se citi da cu copy-paste) vine de la un reputat poet contemporan care mai are și blog, nu prea mă suporta… și mi-a lăsat la un articol acest comentariu: „As zice ca autoarea a vrut doar sa se dea mare. Ai fi surprinsa dar exista reguli iin dozarea metaforelor, comparatiilor etc. In prima faza un poet scrie sub imboldul inspiratiei, dar vine slefuirea, lucru la poem.zice Naum
    Literatura este cel mai usor de judecat,cand de fapt cere la fel de multa rigoare ca intr o constructie. Daca judecam dupa sentimentalisme nu mai e literatura. Prea se ia litetatura in usor,unii oameni chiar nu inteleg ca ei nu fac literatura,indiferent cati vizitatori au pe blog” – puteți verifica și articolul, nu am modificat nimic în acest comentariu. Niciodată nu am susținut că fac literatură pe blog, am niște tentative e clar… voi face literatură și mi se va putea discuta valoarea sau nonvaloarea după ce voi scoate o carte. Până atunci sunt doar un blogger ce încearcă să mai scrie câte-o poezie în vers alb, o poveste, un text…

Lista ar putea continua, dar cred că v-am plictisit deja 😆 Vouă astea vi se par critici de luat în seamă sau sunt eu singura nebună de pe-aici?

Desigur – am primit și comentarii pertinente și am ținut cont de ele, că doar nu mă cred Zeița Perfecțiunii. Îmi rezerv însă dreptul de a respinge comentariile răutăcioase, fără sens sau legătură cu un text sau cu natura blogului meu.

P.S.

Pentru critici – ăsta nu e studiu exhaustiv, îmi pare rău că v-am dezamăgit

P.P.S

Pentru curioși – mai multe despre critici și critică puteți citi la Natașa

Anunțuri

16 gânduri despre „Critici… cu toții ne pricepem la asta

    1. Ai dreptate, prea mulți maeștri în rău. Unii sunt atât de iscusiți încât aduc pe orice la limita prăpastiei ce te delimitează de ei… Și eu abia aștept să ne vedem 🙂

  1. Zice-se ca critica este constructiva. Eu sunt pro afirmatia asta,cu un amendament: sa fie facuta impartial si nu din prostie.
    Scriai de critica unuia care este poet…fata draga,la cati poeti am vazut in virtual si librarii (incluzand si poiata de mine) nu stiu ,zau, unde mai e loc de slefuire si alte chichirezuri d-astea de educatie academico-parvenita de Cocarjatii din Deal? Consider si eu ca o poezie vine inspirational,o vizualizezi,cumva…Poate ca nemaipomenitul poet critic are sentimentul ca Eminesc sau Minulescu ,doi depresivi si dusi cu pluta notorii, cand le ghiortaiau matele de foame,fix de slefuire aveau chef…hai sa fim seriosi!
    Draga mea,stii vorba aia: gura lumii sloboda si doar pamantul o astupa.
    Nu esti nici prima si nici ultima in vizorul celor ce inteleg ca a te distra si simtii bine este sa arunci cu vorbe,fara sa ai creierul la tine…O idee ar fi sa reusesti sa scormonesti in ceea ce se scrie si sa gasesti esenta. Poate ca , totusi, exista o farama de lucru bun,undeva…

    1. Critica constructivă corectă e atât de rară 😦 de cele mai multe ori critica vine doar din frustrare și e făcută ca atare… pe mine chiar mă amuză când primesc câte-o aberație d-asta (unde mai pui că-n majoritatea cazurilor, oricât de frumos le-ai răspunde ei tot continuă circul 😆 ). Fiecare are propriul stil de a scrie – mai mișto, mai nașpa – dar asta e o chestie subiectivă 😀 Câinii latră, ursul merge – nu?

  2. Ar prinde bine din cînd în cînd să apară cîte un scriitor de succes care să declare public, în așa fel încît să îl audă cît mai multă lume:

    „Am scris această carte, am meșterit-o cît am putut eu de bine și mă bucur că sunteți atît de mulți cei care ați citit-o. Iar pentru toți criticii literari care ar avea ceva de spus despre ea: cartea asta nu are niciun sens ascuns, nu am vrut să spun nimic prin ea. Este o poveste spusă frumos pentru cei care vor să o citească . Atît! Așa că părerile voastre sunt construite din start pe ceva care nu există, mesajul ascuns al cărții!”

    Poate așa s-ar acorda criticii literare importanța pe care trebuie să o aibă, și să înțelegem că ceea ce contează de fapt sunt cei care citesc cartea. Exercițiu de imaginație: se publică o carte care se vinde în 10 milioane de exemplare, lumea o citește, place. Și se găsește un critic care să o înfiereze public, un singur critic. Ce contează mai mult: criticul sau milioanele de cititori?

  3. chiar ma intrebam daca a scapat cineva de critica d-nului Alexander :)) Se pare ca nu. Nici eu bineinteles. Respectivul a avut bunavointa de a ma avertiza cu ironie ca nu este „strop de ploaie”, ci „picatura de ploaie”. M-am amuzat teribil. Si ce mi se pare mai haios e ca desi nu da doi bani pe ceea ce fac altii, pune mare pret pe munca lor, altfel nu ar mai sta sa citeasca, sa analizeze. 🙂

  4. reguli cu dozarea există doar la doza de bere și, probabil, la inepțiile celui care ți-a comentat. la metafore never ever. dar când vrei să te dai mare sau să impresionezi, inventezi chestii de tot râsul. doamne ferește 🙂

  5. Depinde cum percepi tu, personal, critica. În spaţiul virtual, există tendinţa de a confunda o simplă opinie, dar care contravine celei pe care o ai tu, cu jigniri sau, mai rău, cu „frustrarea”, un termen pe care mulţi îl utilizează, dar nu au pic de habar ce înseamnă. Mi se pare normal să existe şi păreri contra, nu doar pro. Unde există prea multe păreri pro deja miroase a ceva ce nu sună tocmai bine, dar care defineşte cel mai bine ceea ce vreau să spun, şi anume pupincurismul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s