În trecere pe străduţă · La plimbare pe străduţă

De pe Străduța Iluziilor în Lumea Laurei

lauraDacă ar fi s-o descriu pe Laura într-un singur cuvânt acela ar fi: Suflet (cu „s” mare indiferent de locul unde-l pui în propoziție). Nu contează unde scrie: pe bookcaffe, pe Lumea Laurei, pe unul din site-urile cu care colaborează, calitatea ei umană iese mereu la suprafață.

E o persoană caldă – pur și simplu nu ai cum să nu o îndrăgești. Eu o citesc cu plăcere și mi-am zis că ar trebui să vă fac și vouă cunoștință cu ea!

Bună, Laura! Iată că vorbim din nou 🙂 Prima întrebare va fi puțin dificilă pentru tine… însă sunt curioasă: Cum te-ai defini în maxim cinci cuvinte? 

5 cuvinte? Bine… Sunt om. Anormal de normal. Gata. Sunt 5? Sunt. Chiar nu aș putea să mă descriu mai bine de atât. Am o întreagă teorie despre cine sunt cu adevărat, dar acum îmi dau seamă că nici o teorie, nici zeci de pagini scrise nu au nici o valoare. Nu cuvintele contează. Nici măcar nu are vreo importanță cum mă văd ceilalți – e responsabilitatea fiecăruia, nu treaba mea.

Sunt cum mă simt. Iar eu mă simt om sau Om – cu suflet, cu valori și principii solide, toate bazate pe iubire și blândețe. Mă simt normală. Anormal de normală, chiar dacă acum 29 de ani am ales să vin pe lume într-un corp plin de defecte. Mă simt normală chiar dacă zeci de doctori mi-au pus o eticheta și un diagnostic: dizabilitate și parapareza spastică. Cu toate astea mă simt perfectă așa imperfectă cum sunt. Mă simt bine în corpul meu și las medici să mă aștepte la o discuție despre importanța unei operații pentru mine și corpul meu fizic.

Nu contează cum arați, ci cum te simți, iar oamenii vor vedea în tine exact ceea ce tu le transmiți prin toți porii tăi.

Cum reușești să-ți menții sufletul atât de cald? Presupun că e destul de dificil în lumea în care trăim.

Răspund la această întrebare într-o zi în care sufletul îmi tremură de nervi și neputință, dar fix aceste momente de răbufnire, de rătăcire și revoltă îmi reamintește de faptul că sunt om, nu un robot, pregătit din timp/setat să facă, să spună sau să simtă ceva anume. În restul situațiilor, draga mea, îmi reamintesc faptul că eu sunt suflet, sunt iubire, bunătate.. și ofer doar ceea ce sunt, doar din ceea ce sunt.

Am mai învățat de la viața că răutățile din jur, dramele, tragediile, problemele, echichetele care mi se atribuie mai mere, nu spun nimic despre mine, ci despre cei care își pierd timpul și energia. Și-i las în pace să spună ce vor, să facă ce vor, fără să-mi consum și eu timpul și energia.

Eu știu că scopul meu este propria fericire, iar dacă fericirea mea ajută și pe alții asemeni mie, dacă există suflete care rezonează cu mine, atunci fericirea este de 10000 de ori mai puternică.

Laura, tu crezi că ne-am uitat valorile?

Personal, nu mi le-am uitat. Valorile și principiile sunt o a doua carte de vizită pentru mine. Sunt bine înrădăcinate, iar pentru mine sunt precum o alarmă atunci când tind să le încalc. Noi ca și popor, ca și comunitate, cam da. Le-am uitat. Nu mai știm nimic, atunci când ne jignim, ne călcăm în picioare, ne facem singuri dreptate. Uităm cel mai des un lucru: să fim oameni. Și asta e trist..

Să vorbim despre cărți mai bine 😀

Dacă ai fi o carte ai fi?

Sunt o carte! Sufletul îmi este o carte deschisă acum. Este o carte în care mi-e scris trecutul, cu fiecare moment de suferință, cu fiecare noapte nedormită, cu fiecare clipă în care am fost descurajată, etichetată și discutată pe la colțuri. Această carte conține și momentele în care am căzut și nu m-am mai putut ridica o lungă perioadă de timp. Această carte este și astăzi la fel ca atunci când s-a scris. Nu am ascuns nimic din ea, nu am șters, nu am rupt nici o pagină. Doar am încheiat o primă parte, iar acum se scrie o a doua parte: e despre vindecare continuă, iertare, armonie, dăruire, frumos într-un cuvânt IUBIRE.

Sunt o carte. Îmi pun sufletul pe hârtie să devină carte vie.

Cum ai pătruns în lumea asta, a cărților?

Aș putea să spun că nevoia m-a împins în lumea cărților. Nevoia sufletului de a se cufunda într-un necunoscut care nu ar fi avut puterea să-l rănească mai tare decât era deja. Nevoia de a îmi ocupa timpul și mintea. Aveam nevoie să nu mă mai gândesc la faptul că eu sunt altfel decât adolescentele și fetele din jurul meu. Aveam nevoia de a avea o prietenă – măcar una, care să nu mă certe, să nu se supere și să-mi stea alături mereu. Cartea a fost sora și prietena mea. Mereu tăcută, dar mereu prezentă. Cu cartea lângă mine nu m-am mai simțit singură niciodată. De atunci și până în ziua de azi.

Crezi că lectura ne face mai buni / frumoși?

Pe mine una nu doar că m-a vindecat – interior, iar la exterior, crede-mă că nici nu mai contează cum arăt. Cartea și lectura m-a transformat în totalitate, m-a ajutat să-mi deschid complet sufletul și au scos din mine tot ceea ce nici măcar nu bănuiam că exista în interiorul meu. M-a făcut frumoasă, dar despre frumusețea asta nu poți să scrii fără să o simți. Și nu poți să o simți dacă aduni ăn suflet fără sp eliberezi. Frumsețea și bunătatea sunt valori și caracteristici care trebuiesc regăsite, eliberate din sertarele trecutului și hrănite permanent.

Da, cărțile te fac bun, frumos, înțelept, special. Te fac Om!

3f729b226617ddd2932e2508e6c67cd1

În afară de citit, ce pasiuni mai ai?

Scrisul este o a doua pasiune. Cărțile și scrisul sunt pe același loc, dar și cele mai importante. Și nu sunt doar pasiuni, ci un mod de viață, un drog, un tabiet. Sunt totul și fără acest tot eu nu pot sta nici măcar o oră din viața asta. Cititul și scrisul sunt și modul în care mă vindec mereu de orice, așa îmi exorcizez sufletul mereu.

Ce te motivează să faci ceea ce faci?

Pasiunea pentru ceea ce fac. A munci cu plăcere este motivația perfectă, este cheia succesului. De ea depinde calitatea muncii și rezultatele pe care le obțin.

De ce blog?

Pentru că vreau să rămână scris, să aibă oricine acces la tot ce-am simțit și-am dăruit acestei lumi. Blogul este o a doua carte la care scriu – negru pe alb, cu sufletul înmuiat mereu în cerneala vieții – iubirea.

Te-ai putea imagina fără el (blog)?

Da, am trăit fără blog și aș putea trăi oricând fără el, dar viața mea nu ar mai fi palpitantă, plină, suculentă. Nu ar mai fi la fel, i-ar lipsi ceva mereu. Mi-am imaginat că blogul nu ar mai fi… Și nu va mai fi.. așa cum e acum. Va fi un tot, complet, complex, o mare de trăiri la toate nivelele. A doua carte trece curând la o nouă etapă.

Dar o lume fără cărți? Ți-ai putea imagina asta?

Citesc mai mult de o carte pe luna din clasa a XI-a. Pe atunci mă confruntam cu multe probleme interioare: nu înțelegeam, nu acceptam, mă răzvrăteam, plângeam, îmi detestam corpul defect din naștere. Acum ceva ani, zeci de ani, nu trecea o zi fără să nu vărs lacrimi și amarul din mine, nu era zi în care să nu fiu tristă, să nu mă supere indiferența celor din jur. Azi, după ani de căutări, după regăsire și vindecare, nu trece nici măcar o zi fără să citesc.

Cărțile m-au ajutat, m-au vindecat, mi-au dat seva unei vieți liniștite, dar plină de cunoaștere, simțire, de acceptare a ceea ce este, a ceea ce sunt, exact așa cum este, exact așa cum sunt. Cărțile mi-au oferit iubire..atunci când în mine găseam durere, iar în cei de lângă mine vedeam doar compătimire și milă.. pentru mine. NU văd și nu simt frumusețea vieții mele și a lumii în care trăiesc fără cărți.

credit foto: Anna Powierza
credit foto: Anna Powierza

Ce-ai schimba la lumea în care trăim?

Dacă aș putea aș intra în inima fiecărei ființe și aș face curățenie generală. Ș vindeca rănile sufletești, aș șterge dezamăgiri, lacrimi, neîmpliniri, neajunsuri. Aș umple golurile cu iubire. Dacă aș putea aș face ca teama să dispară, lacrimile să nu se irosească fără rost, iar curajul să le ajute pe fiecare în parte să înflorească.

Știu însă un lucru. Schimbarea exteriorului începe cu schimbarea din interior. Schimbarea lumii înseamnă ca fiecare să se schimbe, din interior spre exterior.

Unde te vezi peste 5 ani?

Peste 5 ani sunt sigură de faptul că o să am cel puțin o carte scrisă și publicată. Aș spune și că mă văd căsătorită, cu copil – peste 5 ani voi fi bine, împlinită personal și profesional. Voi fi succesul și iubirea din tot și toate câte le voi face. Și voi fi și nașa unui băiețel. Abia aștept!

Și asta ar fi cam… tot (pentru moment). Mulțumesc mult, Laura! Ai vrea să îmi pui și mie o întrebare?

Pe când crezi că va fi publicată prima ta carte? Îmi vei păstra câte un exemplar din fiecare carte pe care o vei scrie.. musai cu autograf, nu-i așa? ♥

Mulțumesc pentru oportunitatea de a vorbi deschis despre cine sunt cu adevărat. Mulțumesc pentru prietenie și răbdarea ta. Te iubesc!

Eu îți mulțumesc, Laura! Îți mulțumesc pentru tot! Sper să public cartea anul ăsta sau măcar la anul… momentan e la stadiul de scris și de vis, dar evident că tu o să ai mereu un exemplar rezervat (asta dacă voi deveni o scriitoare cu acte în regulă). Și eu te iubesc, om frumos!

Anunțuri

16 gânduri despre „De pe Străduța Iluziilor în Lumea Laurei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s