La plimbare pe străduţă · poveşti scurte/momente imaginare · Poveştile mele · vitrine

Maria și berea (1)

O urmăresc de ceva timp. E în partea opusă a barului. Când se lasă-n jos, corpul ei se unduiește de parcă-ar vrea să-mi facă-n ciudă. Ce-aș vrea să fiu tacul ăla și să se-ntindă peste mine… să-și izbească sânii ăia de pieptul meu. Se ridică. Cu o mână ține tacul și cu cealaltă apucă sticla de bere Stejar ce o aștepta cuminte și rece. Femeia asta e-ntruchiparea viselor mele demonice. Duce sticla de bere la gură. Numai mie-mi apar tot felul de idei în momentul ăsta?

ugly duckling

Mă uit ca blegul la ea. Parcă-aș fi un adolescent tembel.  Ar trebui să mă duc la ea – cine știe ce combinație iese. Pe măsură ce m-apropii parcă devine tot mai impunătoare. Are niște picioare zvelte – lungi și cărnoase așa cum îmi place mie. Un fund din ăla bombat de dă să iasă afară din blugi. Talia îi e mică, iar sânii ăia parcă instigă.

  • Bună… (ce penibil a sunat asta… hmmm… se întoarce. Ochii ei parcă sunt niște săgeți negre)
  • Ah, bună! (se uită intens la mine, parcă mă pătrunde). Te cunosc de undeva? („din visele mele” – aș vrea eu să spun. Continuă să mă pătrundă cu privirea. Mă analizează atent).  Sorin? Ești chiar tu? (de unde știe cum mă cheamă?)
  • Da, chiar eu! De unde știi?
  • Nu mă mai recunoști, nu? (râde și parcă fața i se luminează). Sunt Maria… din liceu!

Maria? Maria cea plină de coșuri? Maria – Rătușca Cea Urâtă – a devenit frumusețea asta?

  • Pe bune, chiar tu ești?
  • Incredibil, nu?
  • Nu.. adică… n-am vrut să spun asta, dar… WOW!
  • Ce-ar fi să-mi oferi tu o bere și să stăm de vorbă. Asta s-a cam golit…

Ne-am așezat la masa mea. O priveam și nu-mi venea să cred așa metamorfoză… și era atât de altfel…

  • Și ce-ai mai făcut tu, Sorin? Am auzit că lucrezi în publicitate…
  • Da, e foarte interesant și incitant. Chiar acum lucrez la o campanie pentru berea pe care o bem.
  • A, da? Ce campanie?
  • Ceva foarte mișto! Berea Stejar pune la bătaie 12 bilete la meciul de rugby Irlanda-România de pe Stadionul Wembley plus un weekend la Londra cu cazarea și transportul incluse!
  • Londra? Super-tare! Ador Londra… mereu mi-am dorit acolo! Și rugby-ul mi se pare atât de interesant! Nu știu de ce voi bărbații sunteți cu fotbalul mai mult, rugby-ul mi se pare mult mai masculin… mai provocator…
  • Da așa e, să știi!
  • Știi ce? Poate-ar trebui să particip și eu la campanie.
  • Tu?
  • Da, eu! Ce-are?

Pe bune? Asta e Maria? Dacă-aș fi știut mai de mult… Am pierdut cam multe din prostie. Poate-ar trebui să mai și câștig acum…

∼ Va urma ∼

Anunțuri

11 gânduri despre „Maria și berea (1)

  1. Da, întotdeauna am să gust din plin un advertorial scris sub formă de poveste. Una este să scrii o reclamă fadă, care arată un produs sau serviciu în cuvinte seci, goale, lipsite de conținut, și alta e să îmbraci produsul respectiv într-o poveste. Chiar sunt tentat să urmez link-ul respectiv și să văd despre ce este vorba, pentru că povestea mă face să vreau asta. Dar poate că ăsta sunt eu…

      1. Vorbesc despre povestea în care este îmbrăcată reclama. Ea mă face să privesc și a doua oară asupra unui produs. Și da, aștept și partea a 2-a. 🙂

  2. Ezistă o adevărată idiosicrasie, în creştere, faţă de reclame, reclame care te exced, te agresează, te sufocă. În ceea ce mă priveşte este simplu, nu mă interesează niciun fel de reclamă.
    Însă rclama mascată… încă mai poate funcţiona…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s