La plimbare pe străduţă · vitrine

Sus pe toc

Îmi place să privesc lumea de la înălțimea tocurilor mele. Nu contează care, stiletto-urile alea negre amețitoare,  pantofii ăia bej cu platformă în față și toc de 14, cei roșii și sexy, … etc. – tocuri să fie! De-acolo mă simt sigură, mă simt regină și simt cum toți întorc privirile după mine.

Și cât am așteptat să port tocuri… Când eram mică, pantofii mamei de la cununia civilă mă atrăgeau ca un magnet (clișeic??? poate). Erau roșii, de piele, dar aveau în față două dunguțe fine de catifea… ah și erau Guban (logic!).

sursa foto: Pinterest
Sursa foto: Pinterest

Toată ziua îi probam… uneori îi asortam c-o fustă verde, tot a mamei. Acum realizez că nu prea se potriveau, dar eram o micuță Lady Gaga-n mintea mea (bine, nu era pe atunci Lady Gaga, dar ceva de genul mă vedeam). Îmi mai trebuiau niște papa-paparazzi doar!

În fine… mi-a venit și mie vremea să port tocuri. După multe insistențe, cam pe la 11 ani am înduplecat-o pe mami să îmi ia niște pantofi negri cu un toc destul de măricel și grosuț. Cine era mai divă decât mine? Primele tocuri nu se uită niciodată!!! Înainte siiiigur am mai avut și platforme (că… deh… moda André) dar nu-s așa de importante.

Pe măsură ce-am crescut, tocurile au fost acolo: la baluri, majorate & alte evenimente, absolviri, întâlniri, chiar și-n momentele în care starea mea poate nu era cea mai bună și ele m-ajutau să par stăpână pe situație.

Există un pantof pentru orice situație practic! Au ei o vrajă a lor: când eram mică mă atrăgeau ca un magnet. Și-acum, nu doar că mă-nvăluie pe mine într-o aură mistică de care am devenit dependentă, dar își exercită magia și-asupra LUI.

Da, chiar și-asupra LUI… Deși el crede că nu l-am văzut cum își asmute privirea aia de vultur asupra mea. Mă dezbracă-ntr-o clipă, ferindu-se să mă debaraseze de pantofi și-apoi… Hmmm, asta intră la categoria „secret… discret” (vorba lui Velea) – așa că șșșșșșșșt!

Ideea e simplă, doamnelor, domnișoarelor: purtați tocuri! Purtați tocuri pe 14 septembrie de Ziua Națională a Femeilor #PeToc! De fapt, purtați tocuri mereu:  vă fac să vă simți speciale și-i fac și pe ceilalți să vă vadă speciale. Mi se confirmă acest lucru de fiecare dată când privesc lumea de sus… (sus pe toc adică)!


P.S.

Cu acest articol particip la CONCURSUL organizat de FashionUp.ro, cu ocazia Zilei Naționale a Femeilor #PeToc, care va avea loc pe data de 14 septembrie. Marele premiu constă în 12 perechi de pantofi din magazinul FashionUp. Tot pe 14 septembrie magazinul FashionUp le oferă clienților reduceri importante la toate modele de pantofi de pe site, pentru 24 de ore!

Concurs-bloggeri
Sursa foto: blog.fashionup!

Anunțuri

19 gânduri despre „Sus pe toc

  1. Trecând peste reclama propriuzisă…tocurile purtate de femei sunt o formă de sadomasochism în care plăcerea de a fi privită este plătită cu suferinţa de a purta acemenea dispozitive. Faptul că înalţă, că dă supleţe gambei, nu justifică poziţia inconfortabilă de mers, durerea provocată de folosirea acestor pantofi pe care mai dai şi bani(?!). Dar cum imaginea prevalează, cum încă suntem sensibili la formă, chiar dacă este contrafăcută, falsă, cum consimţim să ne lăsăm autoamăgiţi, cum vrem să perfecţionăm…perfecţiunea, va trebui să mai aşteptăm clipa NORMALITĂŢII.
    Nu sunt panteist, puritan, moralist, bisericos… filosofia mea este simplă şi am numit-o…NORMALOGIE.

      1. Cum să se potrivească un călcâi…cui cu statul în degete ?! Mă rog…se spune că baba suferă pentru frumuseţe…dar calitatea, frumuseţea cuiva nu înseamnă numai picioare zvelte, plus celelalte inrediente…silicoane, rujuri, farduri, extesii, gene…înseamnă cu mult mai mult, care din fericire le avem în dotare, trebuie doar DESCOPERITE.
        Sunt bărbat, dar apreciez firescul. Oricăt mi-ar place să văd arta machiajului, formele armonioase ale trupurilor tunate…ştiind că sunt contrafaceri nu mă atrag. La fel cum îi consider pe bărbaţii sensibili la aceste contrafaceri… imaturi.
        Asta nu înseamnă că TREBUIE să găndească toţi ac mine…Maturizarea poate fi un proces mai îndelungat pentru unii, mai scurt pentru alţii.

              1. Desigur, stima de sine este esenţială,este firească, cum la fel de firească este FRUMUSEŢEA NATURALĂ. Este un fel de pleonasm…frumuseţea este caracteristica naturalului. Faptul că frumuseţea poate fi creată prin mijlocirea meşteşugurilor, a picturii, sculpturii, muzicii…nu are nici o legătură cu imbunătăţirea trupului folosind accesorii, farduri, sau intervenţii chirurgicale.
                Se pot face mici evidenţieri, uşoare tente date de farduri…este până la urmă o cochetărie lesne de înţeles…dar de aici la ce se petrece cu pictarea feţelor, cu siliconarea corpului, frizează demenţa. Ne-am obişnuit într-o asemenea măsură cu anormalitatea încât nu mai sesizăm inepţia modei şi a intervenţilor asupra trupului.
                Oamenii sunt frumoşi CUM SUNT, fiecare în felul său…Acest FEL trebie evidenţiat şi acesta nu ţine neapărat de faţa şi trupul nostru. Externalizarea preocupărilor ne sărăceşte, ne face să uităm de ESENŢA noastră luminoasă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s